Să vezi și să nu crezi!

Tinerețe fără bătrânețe?



Aflu din gazete că Uniunea Europeană se pregătește să-mi ia mașina de sub control: grație unui program nutrit din GPS, autovehiculele noastre urmează a fi dotate cu o instalație care, primind informații de la o misterioasă entitate ce recunoaște din văzduh semnele de circulație, va acționa autoritar asupra comenzilor și va determina vrând-nevrând respectarea vitezei legale și a tuturor restricțiilor din parcurs (probabil că, în asemenea condiții, un drum de la Iași la Suceava va dura două zile, că-i plin traseul de restricționări, și justificate, și inutile, multe uitate de pe vremea când în respectiva zonă se construia ceva ori funcționa vreo grădiniță, ori se protejau amortizoarele de șocul unor hârtoape între timp cârpite, ori mai circulau trenuri pe liniile acum desființate, ori pur și simplu instalate pe marginea șoselei… să fie, că nu strică).
Gestul în sine deranjează: cum adică, la ce bun mă aflu la volan, cine conduce mașina mea, altă mașinărie, nevăzută și neștiută? Într-o vreme, ici-colo se amplasau polițiști-manechine; cât se poate de potriviți ar fi acum pentru amendarea șoferilor-manechine, că asta tindem să ajungem, dacă ni se iau și pedalele de sub jurisdicție! Dar, de fapt, nu mă îngrijorez deloc: dintr-un codicil al legii pritocite de UE aflăm că, printr-o apăsare energică și imediată a accelerației, intervenția din afară se anulează. Ceea ce, cu siguranță, vom face instinctiv cu toții, fiind inacceptabilă, cel puțin deocamdată, dominația totală a tehnicii veacului asupra deciziilor „trestiei gânditoare” lăsată în bătaia cipurilor și tranzistorilor: ce se întâmplă dacă, peste noapte, un copil întoarce pe dos un semn de circulație, cum afectează sistemul o pană de curent, o componentă electronică avariată, o „orbire” de moment a satelitului, cine-i răspunzător în cazul unui accident, șoferul sau mașinăria din cosmos?
Numai că, ne place, nu ne place, ăsta-i „trendul”: veacul cel nou se grăbește peste măsură, puterea procesoarelor pentru cipuri se dublează la fiecare 18 luni, până în 2029 computerul va deține performanțe egale sau superioare creierului uman, și până în 2025 tot pământul va arăta ca un computer gigant – nu-s predicțiile Babei Vanga, ci ale unui respectat „geniu al neliniștii”: numele lui este Ray Kurzweil, considerat în lumea științelor drept un autentic „moștenitor legal al lui Thomas Edison”. El a proorocit, între altele, implicarea hotărâtoare a internetului în destinul omenirii, a calculat (!) prăbușirea Uniunii Sovietice, a inventat sumedenie de tehnologii în domeniul internetului. „Astăzi, un copil din Africa care are un smartphone poate accesa toate cunoștințele omenirii, lucru care nu îi era posibil nici președintelui SUA acum 15 ani” – spune „noul Edison”, spre a continua: „Vom extinde ceea ce suntem. Vom deveni în mare măsură non-biologici. Până în 2045 vom extinde inteligența de un miliard de ori.”
Unul dintre țelurile principale: reprogramarea acestui „software învechit cu care este dotat corpul nostru”. Potrivit prezicerilor lui Kurzweil, foarte curând, probabil începând cu 2033, omenirea va utiliza exclusiv energia solară, fiindcă astrul nostru tutelar ne trimite de 10.000 de ori mai multă energie decât am avea nevoie. „Nanoroboții” vor fi prezenți în fluxul nostru sangvin, revoluționând biotehnologia și, implicit, medicina: „acum putem să reprogramăm sănătatea și medicina ca pe un software”, speranța de viață urmând să crească spectaculos (s-a dublat în ultimii 200 de ani!). Incredibil: există șanse să rămânem tineri pentru totdeauna! Și ca să revenim la automobilul cu soarta căruia am început: „Mașinile Google (n.m.: Kurzweil este director of engineering la Google) care se conduc singure au parcurs de acum 800.000 de kilometri pe străzile orașelor fără a fi controlate de șoferi și fără a produce vreun accident. În 10 ani vor fi pretutindeni.”
Așa stând lucrurile, se pare că întrebările ce ni le punem vizavi de soarta zeului automobil reflectă o mentalitate vetustă și opacă, incapabilă să realizeze barem unde ne aflăm de fapt acum (altfel spus: mult mai departe decât s-ar crede), darămite să proiecteze performanțele reale ale foarte apropiaților ani viitori. Numai că se cuvine luat în calcul și conceptul de „singularitate”: când înnoirile se produc atât de rapid, recunoaște Kurzweil, devine imposibil de prevăzut viitorul dincolo de anul 2045. Nu știu dacă „nașii” noului fenomen s-au gândit la vreo relaționare a „singularității” cu „însingurarea”, reală maladie a veacului: am senzația bizară că suntem cu atât mai singuri cu cât „socializăm” mai mult, încredințându-ne sufletul cipurilor și drapându-l în haina uscată a electronicii – fiindcă fiecare nouă cucerire a tehnicii veacului implică și o cedare din prerogativelor umanului, ale cărui consecințe rămân, deocamdată, de nebănuit.



Recomandări

ÎPS Calinic: „Bucuria pascală este o trăsătură esențială a Sfintei Liturghii, numită de Sfântul Maxim Mărturisitorul icoana anticipativă a veacului ce va să vină”