Tineret ierbivor și pe nară trăgător

Consumul, deținerea și traficul de droguri sunt scoase în afara legii din România. Dar numai pe hârtie. În practică, se tolerează și consumul, și deținerea, și traficul. Din ce în ce mai mult se tolerează, aș zice, forțând limitele limbii române, care de felul ei este tare răbdătoare.
Pe litoral, unde piața este piață, poliția – unsă cum trebuie – se face că nu-i vede pe vânzători și pe consumatori. Când câte un mușteriu depășește măsura și dă ochii peste cap, ambulanța apare și îl saltă pentru a-l conduce la spital, fără să pună întrebări indiscrete.
În centrele universitare, se trage tare puternic din luleaua drogului. În licee, unde se face antrenamentul pentru universitate, așișderea. Practic, nu există petrecere tinerească mai cu aere de modernitate, la care să nu se aspire oleacă de cocainuță pe nară sau să se fumeze niște ”ierbuță”.
Piața nutrețului halucinogen e în continuă expansiune. Niște inși din lumea foarte bună stau în spate și-și privesc conturile umflate ca vacile întoarse de la pășune. Afacerea merge. Avem un tineret ierbivor, care rumegă jointuri ca pe acadele.
Când mai e agățat de formă câte un traficant, judecătorii români – cei mai buni prieteni ai infractorilor – îi bagă în mașina lor de spălat și-i scot albi ca neaua.
Partea mai nasoală la droguri e că sunt asociate cu infracțiunile violente. Violuri, tâlhării, crime. La starea de confuzie indusă de consum, se adaugă chestiunea dependenței. Căci prețul, o știe și un nedrogat, nu e ca la bragă sau la țigările de rând. Ca să fii un bun ierbivor și să paști în rând cu gașca, îți trebuie bănet grupa mare. Dacă nu-l ai, furi, dai în cap și te prostituezi.
Dacă în fruntea țării n-am avea niște capete care sună a gol, drogurile ușoare ar fi legalizate. Astfel, fenomenul s-ar ține sub control.Iar bugetul țării ar mai aduna niște impozite, în loc să ne jupoaie pe noi.