S-a întors: Adolf Hitler se trezește pe un maidan, în Berlin, în anul 2011. Nevătămat, în vârstă de 57 de ani și singur-cuc. Nu știe nimic despre vreo sinucidere, nu s-a prins că s-a încheiat războiul, nu știe decât că Berlinul arată mult schimbat față de ultima oară când l-a văzut.
Drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german
Hitler nu rămâne multă vreme nedescoperit. Doar că nimeni nu crede că e el. Un vânzător de ziare îl descoperă plimbându-se fără țintă și crede, evident, că ar fi un excelent imitator pe care prietena l-a aruncat în stradă.
Când află că Hitler nu a avut încă apariții publice, se gândește că e doar timid. Sperând să mai câștige un bănuț în plus, îl recomandă pentru televiziune. Îl prezintă unor bărbați de la o companie de producție care mai treceau pe la chioșcul lui să cumpere cafea.
Hitler se poartă cât se poate de natural, iar oamenii de televiziune sunt entuziasmați, introducându-l de îndată ca oaspete permanent în emisiunea de comedie a showman-ul turco-german Ali Glumöz.
Hitler însă devine un succes cu ajutorul internetului. El devine un fenomen pe Youtube, ceea ce îi aduce și mai multe apariții și o prezență mai lungă în emisiunea lui Glumöz, dar și amenințări din partea neo-naziștilor. Iar drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german: „Bild”.
„Am vrut să arăt că Hitler ar fi avut astăzi aceleași șanse de succes ca pe vremuri, doar că în alt fel”
Dar succesul lui Hitler generează și proteste. Secretara sa loială află despre rădăcinile sale iudaice și îl ia la întrebări. Dar împotriva sa sunt mai ales neo-naziștii: pentru ei, Hitler reprezintă o insultă pentru… Hitler.
Doi băieți supărați îl atacă într-o alee și îi dau o bătaie soră cu moartea.
Hitler supraviețuiește cu răni dureroase dar care nu-i pun viața în pericol. Și începe să primească telefoane surprinzătoare la spital… Acum că atacurile l-au absolvit de bănuieli în ochii publicului, tot soiul de partide politice iau legătura cu el în speranța că ar putea deveni un stindard al succesului pentru partidul lor.
Este contactat și de o editură. Ne despărțim de Hitler când începe să-și dicteze noua carte. Și îl vedem făcând planuri: dacă alții tot trag de el să li se alăture, de ce nu și-ar înființa și el propriul partid?
„Am vrut să arăt că Hitler – spune autorul – ar fi avut astăzi, în societatea noastră democratică, aceleași șanse de succes ca pe vremuri, doar că în alt fel”.
Sursa: www.libris.ro