„Timpul nu e un gol pe care-l putem umple cu orice”

Fiecare clipă a timpului e dată pentru un anumit lucru al nostru. Când facem acel lucru la momentul rânduit lui, atunci putem trăi viața noastră după mai-înainte-rânduirea lui Dumnezeu, adică în chip plăcut Lui sau sfințit. Trebuie să aflăm acordul între momentele timpului și momentele vieții noastre. Există niște armonii mai înainte stabilite între unele și altele pentru normele și sănătoasa dezvoltare a vieții noastre. Timpul nu e un gol pe care-l putem umple cu orice. Ci el e corelativ cu viețile omenești. Există în el niște armonii potențiale cu desfășurarea vieții noastre. Aceasta pentru că viața noastră însăși e făcută ca să se ritmeze cu un timp al ei. Aceasta nu înseamnă o predestinare, căci noi putem să ne desfășurăm viața și în răspăr cu timpul. Dar aceasta nu e o normală dezvoltare a ei. În găsirea acestei armonii se arată din nou darul discernământului. Trebuie să știi pentru care moment al timpului se potrivește un moment al vieții tale. Numai atunci potențele ființei noastre se actualizează deplin și armonios. Fiecare clipă a timpului e potrivită pentru o altă potență a ființei noastre, iar potențele acestea fac și ele un tot. Iar clipa înseamnă tot ansamblul de împrejurări care cere de la noi un anumit lucru. Pe lângă aceea, acordul acesta depinde de o deplină curăție de patimi. Numai aceasta dă o vedere deplin clară și o putere de a ne conforma cu adevărat cu ceea ce ne cere clipa.
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 703 la Sfintul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoințe, XXVI, 59, în Filocalia IX, Editura Humanitas, București, 2002, p. 324)