Acest rânduri s-au născut din dorința fierbinte de a oferi lumii de astăzi, tot mai frustrate și deznădăjduite, mesajul creștinismului ortodox, care este singurul creștinism adevărat și neschimbat. Învățătura de credință a Ortodoxiei este realmente antidotul maladiilor groaznice de care suferă omenirea în acest început de nou mileniu.
Din păcate, omul modern al ultimelor veacuri în special, s-a îndepărtat enorm față de Dumnezeu, a optat tot mai mult pentru valorile materiale în detrimentul celor spirituale, a îmbrățișat idoli și patimi de tot felul, pornind de la filosofiile umaniste și materialism. Abandonându-se unui stil de viață „nou” și „progresist”, nesănătos și adeseori chiar imoral, trăind într-un ritm amețitor și stresant impus de artizanii globalizării, omul zilelor noastre este tot mai convins că singura viață adevărată și care merită trăită este aici pe pământ. În consecință, a decis că trebuie s-o trăiască la maximum, potrivit sloganului atât de nechibzuit „să trăiești puțin, dar bine”.
Ca simplu creștin ortodox și autor de carte (lucrări despre comunism, globalizare, masonerie, ecumenism, despre adevăratul Mihai Eminescu și multe altele), nu am putut rămâne indiferent înaintea recentelor «spectacole» dezlănțuite de înainte-mergătorii Antihristului. Nu poți sta deoparte asistând la prăbușirea valorilor și semenilor tăi în neant. Întocmai ca și alții, misionari, clerici sau mireni, propun tinerilor de astăzi să ia aminte la vremurile actuale și la cele ce se pregătesc să vină peste noi. E TIMPUL ÎNTOARCERII LA DUMNEZEU. Nu există altă cale pentru ca omenirea să iasă din toate impasurile în care se află, cu voia și fără voia ei.
Datoria noilor generații
Tinerii de astăzi și noile generații care vin, au datoria să-și salveze neamul din care fac parte, valorile sale, să conștientizeze provocările globalizării și riscurile acesteia, să combată realitatea mediatică întreținută artificial prin aproape toate mijloacele de informare în masă. Această realitate virtuală, contrafăcută a fost inventată anume pentru ei, ca o adevărată cursă pentru a se ajunge la anestezierea completă a simțului critic și obiectiv. Amestecul valorilor, dispariția granițelor dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, ori inversarea valorilor, sunt realități contemporane și tinerii au nevoie să vadă și să înțeleagă aceste realități exact așa cum sunt. De pildă, lumea nu este atât de violentă așa cum ne apare pe micul ecran, dar mass-media dorește în acest fel să impună violența ca model de urmat, chiar dacă nu în mod direct.
La fel se întâmplă și cu erotismul care debordează peste tot. Adevăratele valori însă, nu sunt cele promovate cu atâta abnegație de uneltele globalizării (majoritatea analiștilor politici și economici, psihologilor și sociologilor, oamenilor de presă, regizorilor și scenariștilor etc.).
Pe de altă parte, tinerii trebuie să conștientizeze că atacurile mass-mediei îi vizează tocmai pe ei, pentru a edifica „noua lume”. Ei sunt cei chemați să-i pună temelie. Dar, din păcate, toate schimbările majore care se petrec astăzi în societatea noastră „postmodernă” și care vizează domenii vitale precum educația, spiritualitatea, cultura și tradiția se vor răsfrânge în mod inevitabil și asupra fiecărui tânăr în parte, pentru că el nu trebuie să fie izolat de societate.
Primul pas, întoarcerea la Dumnezeu
În opinia noastră, un prim pas pe calea întoarcerii la Dumnezeu și la credința dreptmăritoare este redobândirea liniștii sufletești, pe care actuala societate o exclude cultivând diverse tentații și provocări, o zbatere permanentă și inutilă în fond. Avem nevoie vitală de a găsi răgazuri în care să mai reflectăm noi înșine și asupra vieții noastre și lumii în care trăim.
Al doilea pas ar putea fi identificarea provocărilor globalizării și bombardamentului informațional la care am fost și suntem expuși. Numai astfel vom putea judeca la rece ce ar trebui să facem în continuare atât pentru noi, cât și pentru toți semenii noștri.
Apoi, un alt pas, cel mai important, este acela de a ne împăca prin rugăciune și post cu Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem, în adâncul sufletului nostru, că nu putem face nimic singuri, numai prin voința noastră. De aceea, ne rugăm Lui, Creatorului nostru și al întregii lumi, să ne dea mereu toate cele de folos și trebuință în fiecare zi. Vom identifica războiul nevăzut din jurul nostru și faptul că rugăciunea, postul și faptele bune sunt armele de temut ale creștinului și împotriva cărora se luptă neîncetat vrăjmașii lui Dumnezeu – diavolii.
Înaintând în virtuțile duhovnicești, prin jertfă și răbdare, vom putea primi daruri și mai înalte. Vom putea să-i iubim pe toți semenii, inclusiv pe cei care ne urăsc pe noi. Abia atunci, se va putea spune că binecuvântarea lui Dumnezeu este deasupra noastră în chip deplin. Abia atunci vom simți adevărata fericire, care este fericirea duhovnicească.
Nu deznădăjduiți
Tinerii să nu deznădăjduiască, oricât de greu le-ar fi la început și orice perspective sumbre li s-ar profila la orizont. Singurătatea nu există de fapt. În toate încercările grele ale vieții, având credință și fapte plăcute lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată singuri, pentru că Însuși Dumnezeu îi va purta pe brațele Sale.
Trebuie spus și faptul că, Dumnezeu nu ne-a părăsit pe noi nicicând, ci oamenii, în mândria lor luciferică și slujind satanei, l-au părăsit pe El lepădându-se de dreapta credință. Dumnezeu n-a murit, cum au declamat nenumărații corifei materialiști, nihiliști, gnostici sau anarhiști, hedoniști și existențialiști, atei și comuniști. Ci dimpotrivă, este prezent în creația Sa până la sfârșitul veacurilor. […]
Sper de asemenea, că bunul Dumnezeu va reaprinde în sufletele a tot mai multor ortodocși curajul mărturisirii Adevărului, în vremuri de mare cumpănă, dăruite nouă pentru a ne izbăvi de păcatele noastre și ale înaintașilor noștri și a dobândi mult râvnita mântuire. Pentru că, așa cum spunea un părinte, cel mai important lucru pentru creștinii ortodocși este tocmai unde așează Dumnezeu sufletul nostru. Adică, în grădina Raiului spre bucuria eternă sau în Iadul cumplit spre osânda veșnică. Amin.
Radu IACOBOAIE
