Benjamin Button – F. Scott Fitzgerald (1922)
În nuvela lui F. Scott Fitzgerald se ilustrează o inversare a cursului vieții: un om care se naște bătrân și întinerește în loc să îmbătrânească. În decursul acestei vieți neobișnuite, Benjamin trece prin etape ale vieții în ordine inversă. Se explorează teme precum acceptarea socială și cea a timpului ca reper existențial.
Forever Young – Robert Tine (1992)
Romanul, inspirat din scenariul filmului cu același nume, îl are în centru pe Daniel McCormick, un pilot de test din anii ’30 care intră voluntar într-un experiment de criogenie pentru a evita pierderea iubitei sale, Helen. Planul inițial, adică cel al unui an de somn criogenic, se transformă într-o suspendare de 53 de ani, după ce un accident îi împiedică trezirea sa la timp. Povestea scrisă prezintă nu doar aventura sa neobișnuită, ci și confruntarea cu o lume pe care protagonistul și-o creează.
Cronologia și efectele asupra identității
În Benjamin Button, timpul devine un element care fragilizează: Benjamin se simte prin propriul său trup care nu reflectă vârsta social acceptată. Etapele vieții — copilărie, adolescență, maturitate, bătrânețe — sunt trăite în ordine inversă, punând sub semnul întrebării modul în care fiecare om se percepe.
În Forever Young, timpul e suspendat artificial: Daniel nu îmbătrânește fizic pe parcursul celor 53 de ani. Nu este vorba doar despre tinerețe prelungită; ci despre un arc între două epoci, între o memorie veche și un prezent pe care nu-l poate înțelege complet, o veritabilă discontinuitate a identității.
Pentru Benjamin, alienarea provine din faptul că percepțiile celor din jur nu corespund cu aspectul său. Își începe viața într-o lume care abia îl poate accepta, iar mai târziu, pe măsură ce întinerește, devine dificil de recunoscut chiar și de cei care îl știau în tinerețe. Daniel, trezit în 1992, se confruntă cu o lume străină: tehnologia, cultura, oamenii. Legăturile sale din trecut sunt rupte, iar prezentul nu îl poate integra complet. Această ruptură temporală devine o formă de pierdere, nu doar a timpului, ci și a sensului identitar.
Timpul: adversar și spațiu de reflecție
Fitzgerald inversează timpul, provocându-ne să vedem viața nu ca o secvență stabilă, ci ca un ciclu absurd și adesea ilogic. Timpul devine o resursă instabilă, invazivă — un agent al paradoxului existențial.
Robert Tine folosește criogenia ca alegorie a refuzului față de timpul normal. Dar orice intervenție în fluxul natural are consecințe: Daniel trebuie să regăsească un rost al propriei identități într-o lume complet schimbată, diferită de cea care l-a format.
Adaptările cinematografice
Ambele opere au fost adaptate cinematografic, cu mari ecouri emoționale.
Filmul Forever Young (1992), cu Mel Gibson, aduce povestea lui Daniel în fața unui public larg, accentuând latura romantică și emoțională.
The Curious Case of Benjamin Button a fost adaptat în 2008 de David Fincher, cu Brad Pitt și Cate Blanchett, într-un film liric, vizual impresionant, care a dus tema timpului la un nou nivel poetic.
Însă în forma lor scrisă, cele două povești rămân meditații esențiale despre cine suntem și cum devenim ceea ce suntem într-o lume modelată inevitabil de timp.
Bianca NATI
