Tihna înțelepciunii

Pictorul sucevean George L. Ostafi (care-a pășit ieri peste pragul vârstei de 73 de ani) este din nou prezent pe simezele Muzeului de Științele Naturii cu o expoziție închinată sărbătorilor pascale. Ca în fiecare an, parcă mereu mai „verde” la început de primăvară, George L. Ostafi, un neîntrecut povestaș în imagini al tărâmului bucovinean, un Sadoveanu al penelului care înlocuiește cuvântul cu pasta de culoare plăsmuind universuri de basm, cu mănăstiri și schituri ascunse de coroanele arborilor și cerbi solitari care sorb strălucirea lunii reflectată în izvoare de cleștar, cu case mărunte cu pereți lutuiți și albiți cu var, cu umbrare aplecate peste cerdacuri și cu fântâni care așteaptă ca drumeții să-și astâmpere setea slobozind ciutura în adâncul recilor ochiuri de apă, ne semnalează că a venit timpul curățirii sufletești. Realizând cu un grupaj de lucrări (din cele cca. 80 expuse) o adevărată catapeteasmă cu chipuri de sfinți pictate în „lacrimi de ceară”, cu scene decupate parcă din frescele Voronețului, cărora le alătură câteva naturi statice cu coșuri pascale acoperite cu năframe, cu colaci, ouă roșii și ramuri înflorite vestitoare de primăvară, George L. Ostafi face închinare Sărbătorii Luminii pentru care ne pregătim creștinește cu toții. Expoziția mai înșiruie o salbă multicoloră de flori („Albăstrele”, „Violete”, „Flori vesele”…) precum și o suită de peisaje peste care anotimpurile își pun de fiecare dată patina în mod diferit. Încrezător că optimismul este „sănătatea sufletului” și neostenit întru misiunea-i de-a ne oferi serafice daruri, George L. Ostafi (Conu’ Jorj) „nins” de anii pe care „i-a dat la spate”, trăiește în tihna înțelepciunii lui Cehov, care spunea că „în ființa omenească trebuie ca totul să fie frumos: fața, veșmintele, sufletul și cugetul”.