„Țiganul, purcelul și cățelul…”

„Țiganul, purcelul și cățelul…”
„Țiganii au o deosebită dragoste să crească purcei, ear’ câte un câne își țin să le păzească tabăra. Purcelul și cățelul sunt toată averea acestor Țigani: când se scoală satul asupra lor, ori îi urmăresc autoritățile, Țiganii o rup la fugă lăsându-și la primejdiă și căruțele și nevestele și copiii, dar cățelul și purcelul niciodată. Știe Țiganul că numai aceste două dobitoace i le-ar lua Românul; purcelul că-i frate cu slănina, ear’ cățelul că-i bun și el la casa omului. Dar cu căruțele hodorogite și pline de zdrențe și cu dârloagele de cai, ce să facă Românul? Prin sate vedi trecând căruțele Țiganilor încet și rânduite; copiii învăscuți, cum din mame-au fost născuți, alergând pe marginea drumului, ear’ dinapoia căruțelor, fără escepțiă, legați de câte o sfoară vin încet cățelul melancolic și purcelul pragmatic”.
„Patria”, Anul I, nr. 37. Cernăuți, Miercuri în 26 Septembrie 1897.
„Caravană cinematografică”
„Populația stroeșteană, dornică de a se scutura din întunericul în care a fost ținută, a primit vestea sosirii caravanei cinematografice, a Ministerului Artelor și Informațiilor, cu deosebită plăcere. În seara zilei de 27 octombrie a.c. fiecare a lăsat totul pentru câteva ore, în care multe s-au putut vedea și învăța. Fiecare, tânăr sau bătrân, a urmărit cu atenție filmul româno-sovietic din care au tras învățăminte ce le vor fi de mare ajutor în cunoașterea drumului spre socialism”.
„Lupta Poporului”, Anul III, nr. 390, 6 Noiembrie 1948.