Să vezi și să nu crezi!

Țiganiada (I)



Citesc într-un cotidian din 17 decembrie articolul intitulat „Saloane de spital devastate și furate de țigani”: „romii au distrus o parte din mobilier și au sustras din saloane pături sau pilote, săpun, hârtie igienică, ori chiar au demontat și plecat cu baterii de la chiuvete (…), au fost și cazuri în care au luat prizele din perete sau clanțele de la uși…” Cum se vede, în titlu se utilizează etnonimul „țigan” și în corpul articolului, „rom” (că nu mai scrie nimeni cu doi de r). E-o temă care s-a discutat mult, aș zice, chiar excesiv, câtă vreme nu s-a ajuns la un punct de vedere unanim acceptat. Adevărat, zarva s-a mai potolit și ca urmare a amenințării cu amendă usturătoare impusă la insistențele UE: 7.000 de euro pentru simpla utilizare a cuvântului „țigan”! Chiar dacă o astfel de sancțiune poate fi interpretată și ca o brutală punere a pumnului în gură, cutez câteva considerații cu caracter general, tocmai în spiritul libertății de opinie clamată de Uniunea Europeană și a necesității reale de limpezire a fondului chestiunii, rămas, totuși, în… ceață.
Mai întâi, amenda în sine: o avea și caracter retroactiv? CNCD nu mai poate să-l amendeze nici pe Budai-Deleanu pentru „Țiganiada”, nici pe Macedonski pentru „Rondelul țiganilor”, nici pe Eliade pentru „La țigănci”, darămite pe Pușkin pentru „Țiganii”, dar ce facem cu fișierele bibliotecilor, cu Istoria literaturii, rămân neepurate? Iar elevii, studenții mai au voie să pronunțe fără teamă titlurile cu pricina? Dacă-i regulă, ba chiar, la noi, lege, atunci să se aplice la toți și în toate!
A doua chestiune: nu știu dacă aceeași reglementare a impus-o UE în toate țările în care gipsy, gitano, ziguerinnes, tsigano, cigari, cikari, cigány se pronunță cu gura plină acum și de când hăul. Va fi obligată Shakira, în turneele europene, să înlocuiască „gipsy” cu „rrom”, altfel plătește amenda, va dispărea Gipsy Kings? Dincolo de toate, ar trebui să se țină seama că numai în cazul României s-a creat, prind adoptarea denumirii „rrom”, eventualitatea unei confuzii – care, de altfel, ar trebui să deranjeze în amândouă direcțiile. Fiecare națiune ține la individualitatea sa, etnonimul o exprimă și, după cristalizarea statală, punerea sub semnul confuziei a denumirii unui popor și a unei țări devine cât se poate de regretabilă – în sine, nu numaidecât prin raportare la cine știe ce alăturare considerată peiorativă. N-are de ce să le pese deloc spaniolilor, franțujilor, ungurilor, nemților, britanicilor cum vrea să-și spună minoritatea cutare, decât dacă intitularea îngăduie confuzii cu denumirea statului ce o primește și, de la un moment dat, o ocrotește.
Numele țării și al poporului nu-s de joacă (vezi poziția Greciei față de „Macedonia”) și se cuvin evitate situațiile în care alăturările de genul rrom-român pot induce erori – mai ales că și acum, în luminatul veac XXI, biata știință a geografiei politice „la purtător” îngăduie trimiteri de genul „Budapest-România”…
Unul dintre susținătorii poziției etniei rrome pe bloguri utilizează un prim argument (fals) potrivit căruia etnonimul „român” apare abia după 1862, în vreme ce despre rromi s-a vorbit întâia oară încă de la 1857, anul apariției cărții lui Jean Alexandre Vaillant „Les roms” (cum se vede, fără doi de r). Afirmație lesne de contrazis – din câte exemple avem la îndemână, amintim doar că, la Iași, cu mai bine de două veacuri înainte de cartea lui Vaillant, apărea „Cazania lui Varlaam”, subintitulată „carte românească de învățătură”. O cercetare amplă, „Român, românesc, România”, a publicat în anii ‘70-‘80 Vasile Arvinte; pot fi aflate, acolo, dacă mai este nevoie, sumedenie de alte exemple. Și dacă tot suntem la paragraful „corecturi”, aș mai face una, de astă dată la adresa lui Mircea Cărtărescu. De la bun început spun că aprob fără nici o rezervă poziția lui privind discriminarea reală a etniei. Nu și modul în care vede momentul eliberării țiganilor (sec. XIX), considerat de romancier „catastrofă teribilă”: „este de neimaginat dezastrul uman pe care l-a provocat această dezrobire lipsită de cea mai vagă urmă de pregătire logistică și psihologică. Sute de mii de țigani au devenit deodată liberi să moară de foame. Puși pe drumuri fără haine, fără mijloace de trai…”
De unde și până unde? Pur și simplu fantezii catastrofice! Eliberarea țiganilor n-a fost urmată de nici o izgonire de pe moșie; dimpotrivă, proprietarii s-au străduit să-i păstreze. Vor fi plecat cei care au avut unde și de ce, dar majoritatea au rămas unde se aflau, acum putând negocia cât de cât în raporturile de muncă cu arendașul… Fiindcă sunt încă multe de spus, revin în tableta următoare.



Recomandări

Selecție de elevi cu vârste între 12 și 18 ani, din toată țara, pentru proiectul Romanian Youth Jazz Orchestra

Selecție de elevi cu vârste între 12 și 18 ani, din toată țara, pentru proiectul Romanian Youth Jazz Orchestra
Selecție de elevi cu vârste între 12 și 18 ani, din toată țara, pentru proiectul Romanian Youth Jazz Orchestra

„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată DIGITALIZAREA IMM-URILOR – GRANT DE PÂNĂ LA 100.000 EURO PE ÎNTREPRINDERE CARE SĂ SPRIJINE IMM-URILE ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE

„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată DIGITALIZAREA IMM-URILOR – GRANT DE PÂNĂ LA 100.000 EURO  PE ÎNTREPRINDERE CARE SĂ SPRIJINE IMM-URILE  ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE
„PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată DIGITALIZAREA IMM-URILOR – GRANT DE PÂNĂ LA 100.000 EURO PE ÎNTREPRINDERE CARE SĂ SPRIJINE IMM-URILE ÎN ADOPTAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE