Nu credeam că voi adresa felicitări prea curând USR, dar iată că trebuie să o fac, și încă din toată inima – pentru depunerea unui proiect de lege (s-a întâmplat săptămâna trecută) vizând desființarea „Institutului de Studii Avansate pentru cultura și civilizația Levantului”. Nu-mi stă deloc în fire să subscriu la inițiative ce atacă într-un fel sau altul instituții de cultură, dar în cazul acestui așa-zis institut am protestat, chiar în cuprinsul acestei rubrici, încă de pe vremea când era „în fașă” și ex-președintele Constantinescu se străduia să obțină aprobarea Senatului. Nu cred să existe, în istoria parlamentarismului românesc, o mai clară ilustrare a zicerii cu tichia de mărgăritar pe țeasta chelului, dar și un mai zdravăn ghiont discreditar aplicat noțiunii „Ordonanță de urgență” – fiindcă, după publicarea Legii în Monitorul Oficial, a apărut Ordonanța nr. 66/2019, care instalează și mai temeinic făcătura generatoare de rizibile sinecuri în ansamblul nostru legislativ sub semnătura mai întâi a lui Tăriceanu (Legea) și apoi a Vioricăi Dăncilă (Ordonanța de urgență). Potrivit celor două acte normative, principala misiune a Institutului este „extinderea cercetărilor științifice asupra culturilor și civilizațiilor din spațiul istoric al Levantului – Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Balcanii, Caucazul, leagănul religiilor abrahamice, al științelor, artei, culturii și democrației.” Cu siguranță, orice investigație științifică este, sau poate va fi utilă cândva, în grade diferite ale interesului și utilității, numai că studierea religiilor abrahamice este teribil de greu de inclus între urgențele României, mai ales că nici până acum Levantul nu-i delimitat geografic, rămânând într-o aproximație ce înglobează o mare parte a Orientului Mijlociu, sudul munților Taurus, deșertul Arabiei, Mesopotamia superioară, peninsula Sinai. În sens restrâns, Siria, Libanul, Iordania, Israel, Palestina, după alte interpretări și țărmul Mediteranei de est din Grecia până în Cirenaica, în estul Libiei, spațiu în care viețuiesc populații musulmane, sunite, kurzi, tătari, armeni, evrei, beduini, circazieni ș.m.a., se vorbește araba, bedavy, ebraica, greaca, turca, araba maronită, sumedenie de alte limbi și dialecte. Și Balcanii, deci, și România, ar fi parte a Levantului, dar, probabil, accentul se pune pe spațiile îndepărtate în care s-a dezvoltat (dacă nu chiar s-a născut) parte din civilizația omenirii. De experiența căreia Institutul dlui Constantinescu (de profesie geolog) consideră că s-ar cuveni să profite veacul XXI. Poți să nu aplauzi? Iată obiectivul major detaliat: „Proiectul unui nou tip de relații între state și națiuni, bazat pe înțelegerea celuilalt în locul celor bazate pe presiuni militare sau economice.” Mai concret: „promovarea dialogului dintre popoarele din spațiul istoric al Levantului în vederea creării unei culturi a păcii prin dialog între mediul academic, liderii religioși și tânăra generație.” Abia așteaptă talibanii să dialogheze cu mediul academic! Frumoasa inițiativă, inspirata de vechea lume a Levantului (care, în paranteză fie spus, n-aș zice că a fost chiar oază a pacifismului) ar izbuti să-i împace pe irakieni cu evreii, pe kurzi cu turcii, pe sirieni cu… și tot așa înainte. Pe români, strădania de evidențiere a unei atât de importante soluții pentru pacea generală i-a costat 4,8 milioane de lei în 2019, din care 3,4 milioane doar pentru lefurile „levantinilor” ce-și propun să implementeze o cercetare „avansată” (toate, la noi, sunt fie consolidate, fie avansate) deși subțirica experiență în domeniu (inclusiv a directorului geolog) nu prea pare a-i acredita. Și dacă tot s-a înființat atât de necesarul institut, reșapat prin Ordonanță de Urgență, să aruncăm o privire asupra statului de funcțiuni al acestei „instituții publice de interes național”. Curat interes național! Directorul general, adică dl Constantinescu, asimilat, ca funcție, unui ministru secretar de stat, primește, din bugetul Senatului (?), 8773 lei lunar, plus indemnizația de doctor (50% din salariul minim brut pe țară), voucere de vacanță (1450 lei), o indemnizație de hrană (346 lei lunar), nu trebuie uitat că beneficiază și de indemnizația de fost președinte, avea o alta pentru „promovarea învățământului” (?), este și membru al „Academiei Oamenilor de știință”… Adjunctul Domniei sale semnează pentru 8356 lei/lunar, directorul, pentru 8632, contabilul-șef, pentru 7938, șeful de serviciu, 7883, urmează 3 cercetători științifici, un auditor, un consilier juridic, 5 consilieri experți, un expert simplu, 3 referenți – în total, 36 salariați bine remunerați ce și-au propus să trudească pentru descâlcirea arzătoarei problematici a Levantului. Țara arde și baba se piaptănă! – numai că… pe banii tăi și ai mei. Aferim!