Ticălosul schimb de cuvinte dintre un președinte al României și directorul SIE

Grăitor pentru nivelul celor care ne conduc țara în care trăim este episodul dintre fostul șef al Serviciului Informații Externe Ioan Talpeș și fostul președinte Ion Iliescu. Prin 2001-2002, revoltat de comportamentul deplasat al unui membru al guvernului Adrian Năstase, Talpeș l-a întrebat pe Iliescu de ce nu-l dă afară, pentru că „după ce că e tâmpit, mai e și spion rus”.
Poate că președintele altei țări ar fi sărit ca și când o hienă l-ar fi mușcat de fund, aflând că un spion rus s-a aciuat în guvernul țării… Nu însă și un președinte de buzunar ca Iliescu, care i-a replicat directorului SIE, cu seninătatea lui obișnuită: ”Cunoști un personaj mult mai inteligent pe care să mi-l propui și care e spion rus? Crezi că președinția României poate funcționa dacă nu are și un spion sau doi ruși?”
Bravo, maestre! Și, mă rog, de ce n-ar putea funcționa președinția României și fără spioni ruși? În răspunsul acesta stă ascuns tot decalajul României față de alte țări foste comuniste, precum Polonia ori Cehia, care au înțeles imediat după 1989 că acesta este unul dintre scopurile revoluției anticomuniste: ca președințiile și guvernele lor să poată funcționa și fără spioni ruși. Numai noi, ca fraierii, i-am îngrijit ca pe florile din glastră. Să le cunoști identitatea și totuși să continui să-i plătești de la bugetul țării, în timp ce pe cetățenii tăi îi chinui ca pe hoții de cai… Cât de ordinar trebuie să fii, pentru a proceda astfel?!
Nu știu precis ce forțe are în spate Talpeș, deși cam bănuiesc. Oricum, poziția lui declarată împotriva oamenilor Moscovei infiltrați în toate păturile societății noastre este salutară. A sosit momentul ca toți aceștia să fie dezvăluiți și alungați din funcțiile pe care ei le ocupă. Sunt peste tot, nu numai în politică. Talpeș a promis că îi va deconspira, dacă ăia nu se retrag cât de curând, din proprie inițiativă.