Tiberiu Nițu, propus pentru funcția de procuror general al României, ajunge pentru a doua oară în fața CSM, care îi analizează candidatura, după ce la prima verificare a primit aviz negativ, printre măsurile propuse de acesta fiind organizarea mai bună a parchetelor și proceduri unitare de lucru.
Tiberiu Nițu este magistrat din 1995, în septembrie 2011 fiind numit inspector în cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii pe zonele Muntenia-Oltenia-Dobrogea. Magistratul a deținut funcția de prim-adjunct al procurorului general al României în perioada 27 iunie 2008-27 iunie 2011, anterior el fiind delegat pe această poziție timp de zece luni. Concret, el a fost mâna dreaptă a fostului procuror general al României Codruța Kovesi timp de aproape patru ani.
Nițu și-a început cariera la Parchetul Judecătoriei Ploiești, instituție pe care a și condus-o, mai întâi ca prim-procuror adjunct (1999-2002), apoi ca prim-procuror (2002-2005). Ulterior, Tiberiu Nițu a fost procuror la DIICOT Prahova (2005-2006) și procuror la Parchetul Tribunalului Prahova (2006-2007). Nițu a fost, din iulie până în septembrie 2011, procuror la Serviciul de Cooperare Internațională – Biroul de Asistență Judiciară internațională de la Parchetul instanței supreme, o lună mai târziu fiind numit la Inspecția Judiciară a CSM.
Procurorul Tiberiu Nițu este la a doua nominalizare pentru funcția de procuror general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casație, după ce în toamna anului trecut a fost propus pentru aceeași funcție, în mandatul Monei Pivniceru la conducerea Ministerului Justiției.
În 22 noiembrie 2012, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dat aviz negativ candidaturii lui Tiberiu Nițu în funcția de procuror general al României, pe motiv că are autocontrol scăzut, rezistență redusă la stres și nu a dat dovadă de inițiativă în modernizarea managementului Ministerului Public. Ulterior, în 18 ianuarie, președintele Traian Băsescu a respins propunerea ca Nițu să conducă Ministerul Public, invocând în principal lipsa de transparență a procedurii de selecție.
În timpul audierii sale de către membrii Secției pentru procurori, Tiberiu Nițu a fost uneori timorat, uneori ironic și s-a contrat, motivat sau nu, cu Oana Schmidt Hăineală, atunci vicepreședinte al CSM, și cu Daniel Morar, care participa la ședința CSM în calitate de prim-adjunct al Parchetului instanței supreme. Nițu a întrerupt prezentarea pentru a o întreba pe Oana Schmidt Hăineală de ce se strâmbă și s-a contrat cu membrii Secției pentru procurori pe tema programului de lucru.
Tiberiu Nițu a fost deranjat și de întrebările legate de rezutatele obținute în perioada în care a fost prim-adjunct al procurorului general al României, dar și de cele referitoare la modul în care a obținut cei 8.000 de metri pătrați de teren consemnați în declarația de avere. Membrii Secției pentru procurori i-au reproșat la un moment dat că ar fi arogant, însă tirul întrebărilor, mai ales cele venite din partea lui Morar, a sugerat o procedură părtinitoare.
Tiberiu Nițu se prezintă miercuri din nou în fața membrilor Secției pentru procurori a CSM pentru a-și prezenta proiectul de management și a răspunde întrebărilor acestora în legătură cu modul în care vrea să conducă Parchetul instanței supreme pentru mandatul de trei ani. Proiectul lui de management a fost în dezbatere publică, iar Consiliul Superior al Magistraturii i-a verificat candidatura, rezultatele acestui demers fiind analizate marți.
Procurorul Nițu susține în proiectul de management intitulat „Pentru o reformă durabilă și ireversibilă” că până în 2003 nu se poate vorbi despre o reformă propriu-zisă a sistemului judiciar, ci doar de încercări de reașezare în plan judiciar a noilor realități sociale.
„Începând cu 2003-2004, ne-am afirmat dorința de schimbare, iar începând cu anul 2007 a fost demarată reforma propriu-zisă, pe care cu toții o dorim durabilă și ireversibilă, pentru a crea un sistem judiciar sustenabil. Este evident că un rol esențial l-au avut aderarea la Uniunea Europeană și dorința de integrare în sistemul judiciar european, iar Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) reprezintă principalul sprijin în realizarea acestui amplu proces”, arată Nițu în proiectul său de management, ca și în urmă cu șase luni, când a mai fost propus pentru șefia Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nițu consemnează, totodată, aceleași vulnerabilități ale Ministerului Public: resursele umane și volumul de muncă, eficacitatea redusă a sistemului, lipsa de omogenitate în exercitarea actului de conducere, inconsecvența jurisprudenței, inexistența unor metodologii, proceduri unitare, precum și a unei standardizări în desfășurarea unor activități și perspectiva uzurii echipamentelor IT.
Pornind de la acestea, Nițu propune, ca obiective „realizabile în următorii ani”, îmbunătățirea alocării resurselor umane și repartizarea echilibrată a volumului de muncă, creșterea eficacității activității, un act de conducere omogen, un act de justiție predictibil și o mai bună organizare a parchetelor, metodologii și proceduri unitare de lucru, tehnologie avansată, aceleași pe care le-a propus și la prima nominalizare.
Nițu propune o mai bună organizare a activității parchetelor și o evidențiere statistică a activităților desfășurate de procurori și grefieri, pentru a se proceda apoi la o normare a muncii. El consideră că nu creșterea numărului de procurori constituie o modalitate eficientă de rezolvare a problemei, ci o repartizare echilibrată, dar în același timp concentrată a resursei umane.
Pentru eficientizarea activității, Nițu propune, ca măsuri temporare, continuarea activității de preluare a cauzelor, eliminarea unor atribuții extrajudiciare ale procurorilor, dezincriminarea unor fapte care nu mai sunt actuale sau care pot fi sancționate ca și contravenții, majorarea numărului grefierilor și regândirea rolului grefierului în sistemul Ministerului Public.
Totodată, Nițu consideră că se recomandă restructurarea parchetelor, proces al cărui prim pas ar fi unificarea competenței parchetelor și organizarea acestora pe lângă tribunale și curți de apel, după „modelul german”. Însă, fiind vorba despre modificări organizatorice de o amploare deosebită, care necesită susținerea puterii legislative, Nițu apreciază că, pentru început, pot fi adoptate măsuri organizatorice cu efecte imediate, cum ar fi: modificări în planul competențelor teritoriale ale fiecărui parchet, desființarea unora dintre parchetele cu activitatea redusă, situate geografic foarte aproape de un alt parchet cu activitate mare, cu realocarea circumscripțiilor teritoriale arondate acestora, realocarea posturilor o dată ce devin libere, de la unitățile de parchet cu activitate redusă către cele cu activitate mare.
Tiberiu Nițu mai propune înființarea unei Direcții de Poliție Judiciară, ca structură distinctă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cu unități teritoriale în fiecare județ, asigurarea condițiilor de pregătire și perfecționare profesională a polițiștilor astfel încât creșterea calității dosarelor de urmărire penală elaborate de către aceștia să contribuie la scurtarea timpului de instrumentare și la diminuarea numărului de achitări în instanță.
Nițu se oprește în proiect și asupra comunicării – în interiorul Ministerului Public, a celei interinstituționale, cu publicul și, respectiv, cu presa.
„Chiar dacă se vorbește despre interpretări personale, exagerări, reacții interesate ori despre dezinformare și manipulare prin intermediul ei, presa este un partener care nu doar că nu poate fi ignorat, ci este absolut obligatoriu pentru reușita comunicării. Poate în nicio altă situație presa nu își arată adevărata sa valoare ca în situațiile de criză (dezastre, crime în serie, dispariții), în care devine partenerul obiectiv, credibil și de nădejde de care cu toți avem nevoie pentru a realiza, în timp util, schimburile de mesaje necesare. Totodată, presa este și cea care, voit exagerat, interesată ori dezinteresată, aducând în prim- planul atenției publice cazuri de suspiciune de fraudă, corupție, spălare de bani, șantaj etc., contribuie la asanarea societății sau, uneori, la limpezirea situației unor persoane asupra cărora planau, pe nedrept, asemenea suspiciuni”, arată Nițu.
El își exprimă convingerea că „cel mai important dosar al oricărui procuror este acela în care reușește să rezolve o problemă a cetățeanului, a comunității și nu neapărat una cu impact mediatic”.
Tiberiu Nițu arată, în declarația sa de avere depusă pe site-ul CSM pe 5 noiembrie 2012, că are un teren intravilan în Prahova, de 8.000 de metri pătrați, obținut pe baza Legii 42/1990 pentru cinstirea memoriei eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, precum și răniților din timpul Revoluției din decembrie 1989.
El mai deține, împreună cu soția, alte două terenuri intravilane de 570 și, respectiv, 2.200 de metri pătrați, cumpărate în 2004, respectiv 2002, un apartament de 77 de metri pătrați cumpărat în 1999, o casă de vacanță de 127 metri pătrați din lemn construită în regie proprie în 2007 și o altă casă, de locuit, de 237 metri pătrați, construită în regie proprie în 2012, toate în județul Prahova.
Nițu are un autoturism Dacia, cumpărat în 1998, și o mașină Toyota, din 2007. Magistratul nu deține bijuterii sau obiecte de artă a căror valoare să depășească 5.000 de euro, nu a înstrăinat bunuri de peste 3.000 de euro în ultimele 12 luni și nici nu deține active financiare a căror valoare depășește 5.000 de euro, potrivit declarației de avere.
Nițu are trei credite: unul de 180.000 de euro, contractat în 2010, prin refinanțarea creditelor anterioare, scadent în 2035, unul de 25.000 de lei, contractat în 2012 și scadent în 2017, ambele la BCR, și unul de 40.000 de lei, contractat tot în 2012 și scadent în 2017, la Bancpost.
În anul fiscal anterior depunerii declarației de avere, Nițu a încasat drepturi salariale de 116.506 lei, de la PICCJ, în timp ce drepturile salariale ale soției sale, angajată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-au ridicat la 102.658 de lei.
