O carte pe care mi-ar fi plăcut să o prefațez și pentru apariția căreia a fost nevoie să duc lungi și istovitoare bătălii, „Efigii în filigran – Profiluri autohtone”, de Tiberiu Cosovan, înseamnă, în peisagistica spiritualității sucevene contemporane, un fapt stilistic remarcabil, dar, din păcate, aproape singular, vocația mărturisirii și, deci, a încredințării de valori viitorimii neținând de specificul unei intelectualități prețioase și care consideră că totul începe cu ea și, mai ales, cu fiecare individ care compune această intelectualitate blazată și trândavă.
60 de personalități contemporane ale artelor plastice bucovinene
Tiberiu Cosovan, care se socotește pe sine doar martor, dator să adune și să depună mărturii în colbuita ladă cu zestre a spiritualității românești din Bucovina, tezaurizează, înveșnicind întru vie trăire, 60 de personalități contemporane ale artelor plastice bucovinene, în spațiul cu „portrete, evocări, cronici plastice, interviuri”, spațiu definit de câte o cronică plastică reprezentativă și de câte un interviu, cu valoare de dezvăluire de suflet și de spirit, invitând la o insolită dezbatere, prin intermediul lecturii, personalități culturale exemplare, precum Ileana Bardă, Doina Catargiu, Ion Carp-Fluerici, Dimitrie Gavrilean, Elena Greculesi, Ion Grigore, Mircea Hrișcă, Ion Irimescu, Dimitrie Loghin, Costin Neamțu, Virgil Parghel, Constantin Severin, Svetlana Smoleac sau Constantin Ungureanu-BOX, tonul dezbaterii prin lectură, în sensul unei dumnezeiești generozități artistice, fiind dat de Ileana Bardă (n-am scris „regretata Ileana Bardă”, pentru că Ileana Bardă, spre deosebire de noi, ceilalți, încă mai trăiește!).
„Dar cea mai mare bucurie a mea – spunea, spune și va continua să spună Ileana Bardă – singurul moment în care am plâns de bucurie, a fost când l-am văzut pe Mircea Hrișcă, pe care-l consider ca fiind cel mai mare artist al Bucovinei. Am socotit întotdeauna c-aș rămâne foarte mare în istoria artei sucevene dac-aș ajunge măcar până la genunchii lui Mircea Hrișcă”.
Trăiri filosofice exemplare, cel mai adesea sintetizate aforistic de către artiștii intervievați
Dincolo de respectul pentru valori, pe care îl întâlnești la marea majoritate a artiștilor plastici suceveni, „Efigii în filigran – Profiluri autohtone” tezaurizează și trăiri filosofice exemplare, cel mai adesea sintetizate aforistic de către artiștii intervievați: „Viața este un lucru fericit, pe care ni l-a dat Dumnezeu și trebuie să-l slujim frumos” (Iulia Andrieș), „Dacă nu poți râde, chiar și de tine, viața ți se pare nesuferită” (Radu Bercea), „Dacă-ți place ceea ce faci, ești, cu adevărat, un om fericit” (Doina Catargiu), „Omul care își asumă crucea este un om înaripat; zborul lui este un zbor care vizează eternitatea” (Mircea Dăneasa), „Miturile sunt cele mai vechi amintiri ale lumii, memoria ei” (Dimitrie Gavrilean), „Atunci când te naști, te naști cu certificatul întregii vieți: cum va fi viața, în ce direcție te vei dezvolta, ce te va preocupa, cum va fi conținutul vieții tale și cum va fi sfârșitul ei” (Ion Irimescu) sau „În artă nu există o limită, la care să ajungi și să te liniștești” (Dumitru Rusu).
Dar dincolo de aforism, există argumentarea, demonstrația, expunerea de personalitate înnăscută, tulburătoare și prin omenesc, dar și prin divin, pentru că, în fond, neliniștea creatoare a făpturii pământești obligă la contrarii, sugestiv identificate de același Ion Irimescu: „În viață, totuși, trebuie să fii cumpătat. Nu mă refer la creație…acolo poate ar trebui să nu ai cumpătare”.
Iar aceste expuneri de personalități, pe care Tiberiu Cosovan le încredințează „viitorului (care) începe azi”, pot deveni, în condițiile existenței predispoziției spre inițiere din partea noastră, școala noastră de înțelepțire și de durabilitate.
Puține dintre cărțile vremurilor noastre merită și atenția vremurilor care vor veni
Dincolo de lumea aceasta cosmică (sugestie întărită de Tiberiu Cosovan prin repetate raportări, în dialogul viu, la predestinările zodiacale), a intimizării creatorilor, în scopul limpezirii sufletului și minții cititorului, există fărâma fulgerată de frumusețe cosmică, respectiv „saloane anuale, expoziții colective și de grup, tabere de creație”, deci situații de pe granița vremelniciei și a veșniciei, care, funcție de puterea fiecăruia de inițiere, ne îmbrâncesc în vremelnicie sau ne ridică la ceruri, chiar și în condițiile în care nu suntem decât aidoma tâlharului neștiutor, dar capabil de credință și de viziune.
Puține dintre cărțile vremurilor noastre merită și atenția vremurilor care vor veni, iar, printre ele, „Efigii în filigran – Profiluri autohtone”, de Tiberiu Cosovan, este pe deplin îndreptățită la viitorime, datorită exhaustivei mărturisiri de spiritualitate.
