La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava a avut loc ieri, în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Internaționale a Francofoniei, conferința cu genericul „La Francophonie, restons dedans!”, susținută de Theodor Paleologu.
Suceava, „un ținut francofon și francofil de excepție”
Eseistul, diplomatul, omul de cultură și omul politic Theodor Paleologu, fost ambasador al României la Copenhaga (Danemarca) și Reykjavik (Islanda) și fost ministru al Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a fost ieri oaspetele de seamă al Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, pentru a aduce, așa cum a spus în deschiderea întâlnirii dr. Alis Niculică, „un omagiu limbii franceze”.
Subliniind faptul că Suceava este „un ținut francofon și francofil de excepție”, deputatul prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, care a accentuat că universitatea suceveană este „purtătoarea făcliei aprinse a francofoniei” în această zonă, a conturat un portret al invitatului, cunoscător al mai multor limbi, dar pentru care franceza constituie „limba studiilor sale, limba în care și-a regăsit precizia intelectuală”.
„Persistența paradoxală” a limbii franceze în spațiul românesc
Theodor Paleologu (care a venit însoțit discret de prințesa Eleonore a Danemarcei), purtătorul, așa cum a remarcat Sanda-Maria Ardeleanu, „al unui nume cu tradiție culturală, căruia i-a adăugat o carieră diplomatică de excepție”, și-a susținut prelegerea în limba franceză oferind asistenței un discurs în care omagiul francofoniei, susținut de buna cunoaștere a limbii și de experiența sa de ambasador, a vizat aspecte interesante, de la „utilitatea diplomatică” a limbii franceze, la influența și „persistența paradoxală” a acesteia în spațiul românesc.
Un discurs cu inserții confesive, cu evocarea figurii tatălui său, diplomatul, scriitorul și criticul literar Alexandru Paleologu, o pledoarie pentru cunoașterea limbii franceze care, fiind „o realitate vie” în societatea românească, „trebuie transformată într-un avantaj”.
*
Un discurs apreciat de Sanda-Maria Ardeleanu ca fiind „provocator”, un discurs care cerea „replici și intervenții”, căruia i-a urmat o discuție cu participanții pe diverse teme de interes.
