The Show Must Go… Off



I-au pus cătușe, au văzut-o toți, mai puțin cameramanul Antenei 3, care pentru poziția neinspirată pe care a avut-o în momentul cu pricina n-a reușit să arate esențialul. Dacă n-a fost concediat încă, ar fi bine să-și ia concediu, în paranteză fie spus. Mă rog, până la urmă s-au lămurit și ei că da, Elena Udrea a ieșit din sediul DNA cu cătușe, deși la sosirea la sediul Poliției Capitalei a coborât din mașină fără cătușe. Evident, și acesta aspect a fost discutat, analizat, disecat, interpretat. Cum altfel să vorbești zile întregi pe același subiect dacă nu fără să ratezi orice detaliu important sau neimportant? Toată presa a întors, pe toate părțile, gestul Elenei Udrea de a pune degetul la nas. Fiecare român și-a împărtășit opinia cu privire la mesajul acesteia, unii spunând că i s-a-nfundat, în general, alții că i s-a-nfundat nasul, iar alții, că pur și simplu n-a nimerit nara. Derizoriul a continuat și-n ziua următoare, cu detaliul care ar fi trădat-o pe Elena Udrea în sensul că, ne-am prins, n-a dormit acasă. Marți dimineață, doamna purta exact aceleași haine cu care fusese îmbrăcată în Parlament în seara cu nasul. Căci așa îi va rămâne numele. Și dacă n-a dormit acasă, ce? Făcea și ea încălzirea. Voia să vadă cum e să nu dormi acasă, de moment ce asta o așteaptă. Iar ca să nu facă trecerea bruscă de la acasă la patul din arest, a încercat altceva. Mai contează? Nu. Important este că i-au pus cătușe, iar spectacolul s-a bucurat de un interes cum nu s-a mai văzut în România nici când am ajuns în sferturi de finală la Campionatul Mondial de Fotbal. Faptul că Elena Udrea a fost flancată de opt jandarmi la ieșirea din DNA mi s-a părut o măsură absolut legitimă, la câtă poftă de sânge afișau reprezentanții presei. Vârtejul continuă, căci Elena Udrea a fost adusă, miercuri, din arest la instanța supremă, unde se judecă cererea procurorilor DNA de arestare, în dosarul Microsoft, iar la intrarea în sediul ÎCCJ a repetat același gest de a duce degetul arătător pe nas. Și astfel, s-a mai scris o știre. Cine știe câte degete la nas va mai duce Elena Udrea, cert este că gestul pare unul de mare însemnătate, aproape că umbrește arestarea însăși. Acum, că lumea a văzut-o și pe asta, se poate spune că România a avut și ea momentul ei de satisfacție deplină, pentru unii aproape sexuală. Și nu e de mirare, căci Elena Udrea a contribuit din plin la asta. Și totuși, am putea oare să ne revenim din starea asta și să ne-ntoarcem la școlile noastre cu WC-uri în fundul curții, la săracii noștri care mor cu zile în spitale fără medicamente, la autostrăzile pe care nu le avem? Miercuri, la Minsk, s-a negociat pentru pace. Pentru pacea întregii Europe, nu doar pentru Ucraina. Vladimir Putin, Petro Poroșenko, Angela Merkel și Francois Hollande s-au întâlnit pentru a pune la punct un plan de pace. Chestiunile cu adevărat importante nu le vedem la televizor și nu provoacă nici delir emoțional. E cazul să ne revizuim prioritățile și să le urăm succes și putere de muncă procurorilor, dacă ne dorim de la viața asta ceva mai mult decât pâine și circ.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Pălăriile tovarășului Emil Bobu