The Ballad of Nae & Puiu

S-a șucăritură Nae Manea și a început să „dea pe goarnă” acuzații, încercînd, ca marii meseriași, să-i „facă din vorbe” pe dușmanii care au complotat ca „tineretul” României să nu ajungă acolo unde (crede Manea) i-ar fi fost locul: în turneul final al Campionatului European. Cu o condiție: antrenor să fi rămas el, băiatul plin de principii, care a făcut tot ce i-a stat în puterile-i altfel bleguțe pentru a-l suspenda definitiv, de la toate loturile, pe un mare viitor fotbalist care, vezi, Doamne, n-ar fi salutat cu suficient respect hotărîrea lu’ domu’ Nae de a-l ține pe tușă, ca pe ultimul fraier, la un meci la care mai și ploua torențial, iar banca de rezerve nu era prevăzută și cu acoperiș. Principialul Nae este convins, ca și Puiu, ca și Piți, că antrenor bun este ăla care n-are dialog cu propriii jucători și că starea conflictuală se rezolvă foarte simplu: dă-i afară pe reclanci…, ăăă, reclacin…, nț, asta-i, renclancintrant! – că nici cu limba nu stau tocmai grozav ăștia, principialii lu’ Pește. Cum ziceam, nea Nae ăsta, care și ca jucător a fost o panaramă, în „Gazeta” de vineri zice că s-a cărat de la Naționala de tineret fiindcă a simțit el că i se clocește demiterea și că ar fi fost mîna lui Pițurcă. Hai, că-i tare! Nici nu bănuiam ce puteri avea Pițurcă ăsta. Dar parcă și mai tare e Puiu. Cum, care Puiu? Ăla micu’ care respira greu cînd Naționala lui (că o cam luase în stăpînire) lua mardeală de pe la toți. Iar cînd smulgea vreun egal, ca ăla de la Erevan, unde toți ceilalți au bătut, venea și demisia neregizată de nici un Pițurcă! Iar Puiu, că nu-i mai prost ca Manea (nici nu se poate!) zice și el, ca și ăla, că dacă rămînea el antrenor… etc. Măi, ai naibii: cum nu mai antrenează ei, cum obțin rezultate! Numai că (pardon) cînd chiar antrenează, rezultatele le obțin tot alții! Statuie nu cred că vor avea prea curînd, dar o baladă (de of și jale) tot ar merita să li se compună. Eventual, o manea.