Fericirea n-are același gust dacă nu ești chinuit de îndoieli. Ca pictorul acela din Viața lui Mihai Eminescu, a lui G. Călinescu, care picta frumos, dar fără fior, pentru că nu cunoscuse suferința. Dacă Manchester City ar fi fost echipă nemțească ar fi bătut cu 4-0 și spectatorii și-ar fi diluat fericirea pe parcursul celor 90 de minute. Dar când toată această fericire se concentrează în numai două minute, asta după ce ai fost sugrumat în brațele încleștate ale deznădejdii, atunci da, simți peste poate fericirea. Te inundă, te copleșește. Am simțit-o și eu, pentru că am intrat în pielea suporterilor-cetățeni, empatizam cu ei, îmi imagineam cu ce stare veniseră la stadion și le puteam trăi stările la 1-1, la 1-2, apoi către final, când păreau abandonați de zeul fotbalului. Nu țineam cu City decât ca unul care își dorește trofee și pentru cei care tânjesc cu zecile de ani după unul sau, mai mult, dintotdeauna (allez, allez, Montpellier! – deși nici cu PSG n-ar fi fost rău). De-aia am ținut cu Bilbao, de-aia o să țin cu Chelsea. Mai aveam un motiv pentru a ține cu City, antrenorul Roberto Mancini. Pe când era jucător, și încă unul tânăr, a câștigat cu Sampdoria, ca să vezi, unicul titlu de campioană din istoria acestei echipe. Încă de pe atunci eram suporterul pionierilor în fotbal (pe vremea aia sensul cuvântului pionier era alterat, dar nu din vina lui). Oricum, pot spune că am întâlnit niște sentimente pentru prima dată în fotbal la această izbândă epopeică a lui City. Coborând în timp, îmi dau seama că aș fi putut ajunge în același loc, poate și mai departe, la sfertul acela blestemat cu Suedia, în ’94. Dacă treceam atunci, mai ales după 11 metri, ar fi fost într-adevăr magic.
Ceilalți fotbaliști din Manchester au primit cu demnitate vestea, aș fi naiv să cred că vreunul dintre ei s-a bucurat în sinea lui pentru ceilalți, dar mi-ar plăcea ca măcar unul să fi simțit asta. În definitiv, i-au învins în ambele meciuri din campionat! Iar atunci când câștigi o Ligă a Campionilor aproape în același fel, trebuie să fii pregătit și pentru cealaltă postură.
