Problemele de educație au preocupat în chip deosebit pe scriitorii din primele veacuri creștine, ceea ce era de la sine înțeles, mai ales ca nouă religie, odată cu răspândirea ei, nu putea să ignore necesitatea creșterii tinerilor în alt duh decât al păgânismului. Așa se face că un Ioan Gura de Aur, bunăoară, va alcătui un tratat intitulat „Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor”.
În condițiile de odinioară, când Biserica aflată la începuturile ei n-avea alte mijloace de educare a copiilor decât familia, – atunci funcționarea unor școli creștine nu era încă posibilă – înțelegem ce rol important aveau părinții și mai ales mamele.” (Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului)
„A educa copiii cum trebuie, iată toată morala noastră! Casa părintească este o grădină în care crește cea mai nobilă floare: floarea umană. Pe aceasta o avem de îngrijit. Ea trebuie să devie tare, pentru a putea purta roade sănătoase.” (Carneri)
„A educa e mai greu decât a studia, de aceea sunt puțini educatori în mulțimea de învățați.” (Vasile Conta)
„Acolo unde se cere un galben pentru ridicarea de orașe, castele, monumente, arsenale – dați o sută pentru creșterea și educația unui copil!” (Martin Luther)
„Adevăratul educator se îngrijește mai mult de propriul său caracter și de propria sa activitate decât de acelea ale copilului.” (G.G. Antonescu)
„A-i pedepsi pe copii pentru greșeli pe care nu le-au făcut sau chiar a-i pedepsi sever pentru niște greșeli ușoare înseamnă să pierzi cu totul încrederea lor.” (Jean de La Bruyere)
„Am putea spune, fără să greșim, că suntem atâta de creștini câtă copilărie pură am izbutit să păstrăm în noi până la sfârșitul vieții.” (Nichifor Crainic)
„Așa după cum o mamă se coboară la nivelul de înțelegere al pruncului ei, fără a înceta să fie mamă, ca să-l poată ridica treptat la vârsta deplinătății lui, tot astfel și Dumnezeu Se smerește pe Sine, ca să înalțe omul la comuniunea de viață veșnică a Sfintei Treimi. Lepădarea de sine nu înseamnă pierderea de putere, ci dobândirea unei puteri spirituale noi, puterea iubirii divine, care depășește orice egoism individualist sau colectiv și promovează dăruirea de sine.” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu)
„Aș vrea să facem pe copil să simtă că-l certăm din dragoste, și cum am putea să facem să simtă aceasta decât prin blândețe?” (Turgot)
„A-ți învăța copiii să facă binele înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă.” (Montegazza)
„Bun lucru este acela de a-i predispune pe copii spre căința astfel încât, fără teamă, cu încredere și lacrimi, să vină la voi și să vă spună: „Am făcut ceva rău!”” (Sf. Teofan Zăvorâtul)
„Calea de căpetenie pentru o bună-creștere nu este dojană și ceartă, ci efortul de a ușura drumul spre bine. Trebuie să deștepți în altul dorul de a face bine. Trebuie să-l ridici, nu să-l cobori.” (Fr. W. Forster)
„Candoarea copilăriei se întâlnește pe același plan înalt cu sfințenia. Lupta sfântului este aceea de a menține nivelul inițial de candoare. Precum valurile marii macină pe nesimțite țărmul de piatră, tot astfel valurile vieții nimicesc cu timpul blocul de candoare al copilăriei.” (Nichifor Crainic)
„Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care să o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumina proprie.” (Plutarh)
„Când aplicăm severitatea unde nu trebuie, nu mai știm s-o aplicăm unde trebuie.” (Joubert)
„Cât timp ține educația? Atât cât ține și viața.” (Michelet)
„Cea mai bună educație este ca omul să se dezobișnuiască să facă rău.” (Pr. Dumitru Irina)
„Cea mai bună moștenire pe care o puteți lăsa copiilor voștri este educația creștin-ortodoxă. Să îi învățați adevărurile de bază ale credinței noastre. Să îi învățați să fie evlavioși și să se roage, din fragedă pruncie, atât cu cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoții sau profesorii de religie să îi învețe toate acestea, dacă nu veți pune voi bazele acestei educații încă de acasă! Povățuiți-i pe copiii voștri să trăiască creștinește și cu frică de Dumnezeu. Numai așa puteți spera că mai târziu să fiți mândri de ei și nu să ajungeți să plângeți pentru dânșii. Dacă copiii voștri trăiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi și ascultători, și recunoscători față de voi mai târziu. Dacă îi veți învăța să Îl iubească pe Dumnezeu, atunci cu siguranță că va vor iubi în mod sincer și pe voi.” (Episcopul Irineu)
„Cea mai importantă parte a lucrării noastre constă în a-i da toate posibilitățile pentru o bună acomodare în viața socială. Aparținând unei comunități care se lărgește continuu, trecând de la cercul mic familial la școală, apoi în comunitatea unde va lucra, copilul se va găsi succesiv față în față cu probleme diferite, se va confrunta cu încercări pe care trebuie să le depășească, iar noi nu vom fi întotdeauna lângă el pentru a-l ajuta să-și rezolve problemele și să depășească greutățile.” (Arhim. Simeon Kraiopoulos)
„Cei ce lipsesc copiii de religie fac o crimă față de viitorul lor de oameni pe această lume și față de mântuire pentru lumea veșnică; a nu face educație religioasă copilului e a proceda la o operație caracterizată de infirmizarea sufletului, e a amputa ființa omenească de ceea ce are mai de preț.” (Vasile Bancila)
„Cel care este maestru în educație poate schimba fața lumii.” (Leibnitz)
„Cel dintâi scop al unei școli ar trebui să fie educația umană, adică înălțarea, mobilizarea firii omenești; înălțare înseamnă că omul trece de la frică la curaj, de la lene la muncă, de la furie la stăpânirea de sine, de la minciună la adevăr.” (Nicolae Moisescu)
„Cele mai multe din elementele educației se asimilează pe cale de încredere și de afecțiune între educator și educat. Din acest punct de vedere, nimeni n-a întrecut pe marele Pedagog al creștinismului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a Cărui bunătate, blândețe și capacitate de a inspira încredere n-au fost întrecute de nimeni: „Lăsați copiii să vină la Mine!”, „Veniți la Mine, căci jugul Meu este bun, iar sarcina Mea e ușoară!”; „Oile Mele ascultă glasul Meu și Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna Mea!”” (Ioan 10, 27-28)” (Pr. Prof. Ioan G, Coman)
„Chiar și copiii cei mai mici sunt în stare să se bucure de momentele liniștite.” (Elizabeth White)
„Chiar și copiii mici trebuie să cunoască Scripturile, bineînțeles, la un nivel care le este lor accesibil.” (Elizabeth White)
„Cine închide ochii asupra anilor de educație din casă și-și pune nădejdea în minutele școlii, fără să-și dea seama că scrisul, cititul și socoteala ajută numai jumătatea stângă a creierului, acela din capul locului osândește copilul și-i primejduiește viitorul.” (Simion Mehedinți)
(Sursa: Ignatie Monahul, www.crestinortodox.ro)
