Testul europarlamentarelor

La mijlocul acestei săptămâni debutează oficial campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Intrați – din păcate, mai mult formal – în marea familie europeană, românii își vor alege, pe 7 iunie, cei 33 de reprezentanți în Parlamentul European. Institutele de specialitate estimează o prezență scăzută la vot, pe măsura dezinteresului fată de problematica europeană, în general și față de Parlamentul European, în special. Mai mult, este probabil ca marea majoritate a cetățenilor să fie atât de scârbiți de discrepanța enormă dintre promisiunile deșarte proferate în campania electorală și realitatea crudă a guvernării care a urmat încât să boicoteze acest rând de alegeri. Neîncrederea cetățeanului în capacitatea clasei politice de a gestiona problemele societății a atins acum cote fără precedent în cei 20 de ani de evoluție democratică.
Dacă la toate acestea adăugăm faptul că debutul competiției pentru europarlamentare a fost devansat și umbrit de cursa pentru prezidențialele de la toamnă, al căror start a fost de multișor furat, ajungem la concluzia că alegerile din luna iunie sunt, pe fond, lipsite de interes. Cel mult pot fi privite, în opinia mea, ca un test pentru partide privind capacitatea acestora de a-și motiva electoratul captiv. Rezultatele de la europarlamentare, în condițiile în care prezența la vot va fi cam de 30%, nu au cum să exprime credibilitatea de care se bucură partidele în rândul populației. Desigur, pentru oamenii politici și minunatele lor partide există o anume miză. Poate că unii își închipuie că rezultatele vor marca trendul pentru apropiatele prezidențiale, uitând că aceea competiție este una hiperpersonalizată și că, de această dată, contextul economic exploziv poate determina evoluții greu previzibile. Poate că alții speră că un scor bun le va permite să facă din rândul lor nominalizarea pentru postul de comisar european, care se cuvine României, uitând că la o astfel de desemnare este determinant jocul între grupurile politice din Parlamentul European.
Alegerile locale și parlamentarele de anul trecut au arătat cu claritate evoluția sistemului politic românesc spre o structură bazată pe patru partide, fără partid dominant. Evoluțiile politice care au urmat nu sunt, după părerea mea, în măsură să schimbe hotărâtor lucrurile. Pe de o parte, au trecut doar șase luni de la formarea noului guvern. Erodarea celor două partide membre ale coaliției, în ciuda dezamăgirilor care nu au întârziat să apară pe fondul incapacității guvernului de a gestiona criza economică, nu avea cum să se producă atât de repede. Mai mult, președintele, perceput ca fiind autorul moral al constituirii actualei majorități parlamentare dar și persoana care controlează guvernul din umbră, este cel care va plăti oalele sparte. Pe de altă parte, partidele aflate în opoziție nu aveau cum să deconteze atât de repede precedenta guvernare. Prin urmare, este previzibil ca rezultatele de la europarlamentare să consemneze un anume status quo în raport cu cele ale alegerile generale de anul trecut. Lucru confirmat și de recentele sondaje de opinie.
Calculul de mai sus poate fi răsturnat, dacă situațiile oarecum nefirești, asupra cărora mă voi opri în continuare, vor produce efecte. Prima se referă la candidatura ca independent a Elenei Băsescu. Sondajele au arătat că E.Ba rupe din electoratul PD-L, caz în care PSD poate să devanseze cu câteva procente partidul prezidențial. A doua se referă la candidatura lui Gigi Becali pe listele PRM, caz în care, pe fondul victimizării lui FreeGigi – de dragul de a se dovedi că organele de drept încep să își facă treaba – și în baza cumulării voturilor peremiștilor cu cele ale penegiștilor se poate ajunge la intrarea neașteptată a PRM-ului în PE.
Dar să revenim cu picioarele pe pământ. În județul Suceava, europarlamentarele nu au cum să stârnească un interes special. În liste se găsesc doi suceveni: tinerii lupi Petru Luhan și Ioan Corjuc, primul dintre ei chiar pe o poziție eligibilă. Numai că imaginile celor doi sunt atât de șterse încât nu cred că vor reuși să declanșeze puseuri de patriotism local.