O serie de experimente științifice au arătat că hormonul testosteron reduce, din motive necunoscute, dorința sau nevoia de a minți, informează lefigaro.fr.
Oare are minciuna cu adevărat la bază o explicație biologică, în special hormonală? Aceasta este concluzia unui studiu recent publicat în PLoS One, realizat de cercetătorii de la Universitatea Bonn din Germania și, potrivit căruia, testosteronul ar avea virtutea de a stimula onestitatea oamenilor.
Testosteronul este considerat ca fiind un hormon masculin prin excelență. Acest steroid anabolizant natural controlează funcțiile sexuale, masa musculară, producția de celule sangvine, energia din corp. Femeile îl produc și ele, însă în cantități mult mai mici, chiar dacă la scara unei populații întregi, concentrațiile cele mai ridicate înregistrate la femei pot să depășească uneori concentrațiile cele mai joase înregistrate la anumiți bărbați. Testosteronul are, totodată, reputația de a crește agresivitatea, comportamentele riscante și capacitatea de simulare. Din acest motiv pare cu totul surprinzător ca testosteronul să aibă un rol pozitiv în comportamentul social, prin încurajarea onestității.
Pentru a ajunge la această concluzie, profesorul Armin Falk și colegii săi au apelat la 91 de voluntari bărbați, care aveau o stare bună de sănătate. Ei au fost împărțiți în două grupuri: în primul, 46 bărbați au primit, sub forma unui gel aplicabil pe piele, doze de testosteron, iar în al doilea grup, 45 de bărbați au primit un gel placebo fără testosteron. În ziua următoare, cercetătorii au măsurat concentrațiile de testosteron din sânge.
Voluntarii au fost rugați apoi să arunce zaruri în cabine individuale. Ei trebuiau să introducă valoarea fiecărei aruncări într-un calculator. Cu cât scorul era mai mare, cu atât ei primeau sume mai mari pentru că au participat la acest experiment. Doar persoana care arunca zarul știa dacă a mințit sau nu atunci când introducea scorul în computer. Însă cercetătorii au putut totuși să își dea seama care dintre cele două grupuri a mințit mai mult.
„Statistic, probabilitatea ca zarul să cadă pe fiecare dintre fețele sale este identică”, a explicat profesorul Bernd Weber, coautor al studiului. „Dacă se constată într-un grup că există o derivă spre cifrele cele mai ridicate, atunci știm că participanții au mințit”, a adăugat el.
„În mod clar, voluntarii tratați cu testosteron au mințit semnificativ mai puțin în comparație cu cei care au primit gelul placebo”, a concluzionat profesorul Armin Falk. De ce? Aici, cercetătorii apelează la presupuneri. „Deși avem încredere în rezultatele acestui studiu, să îi explicăm este o altă chestiune. Se pare că testosteronul acționează asupra mândriei, stimei de sine și necesității de a avea o imagine pozitivă despre sine”, a explicat Bernd Weber.
