Din cauza faptului că sunt atât de frecvente, mulți oameni consideră că transplanturile de țesut uman reprezintă una dintre nenumăratele „minuni” ale tehnologiei moderne. Dar se înșeală.
„Samhita”, carte a scriitorului indian Sushruta, din secolul I după Cristos, notează că prima reconstrucție a lobilor urechilor și a nasurilor a fost efectuată folosindu-se piele de pe obraji. Cu toate acestea, lucrarea nu este sprijinită de nici un alt document care să ateste că operațiile au fost încununate de succes.
La sfârșitul secolului al XVII-lea au fost înregistrate câteva încercări de substituire de oase. Însă primele grefări semimoderne de piele, prelevată de la un cadavru, au avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea, abia în 1906 s-a produs primul transplant documentat de cornee, în Moravia.
După acest moment, transplanturile au intrat din nou în anonimat, în mare parte pentru că instrumentele de care era nevoie au fost create abia după al doilea război mondial. Însă acest lucru nu a împiedicat mulți medici să încerce diverse experimente.
Doctorul de origine rusă Serge Voronoff, care a primit cetățenie franceză, a petrecut o perioadă destul de mare în Egipt în jurul anului 1910. Acolo, el a fost fascinat de eunuci – bărbați care fuseseră castrați. În urma unor studii, medicul s-a convins că procesul de îmbătrânire rezultă din încetinirea funcționării glandelor endocrine și a procesului producerii de hormoni. Soluția lui Voronoff? Transplantul de testicule de la maimuță la om.
Înainte de a-și pune în aplicare planul, medicul a început să facă experimente efectuând transplanturi de glande tiroide de la cimpanzei la oameni și transplanturi de testicule de la animal la animal.
Până în anii 1930, Voronoff a făcut aproape 500 de transplanturi de testicule de la maimuțe la oameni. Convins că este pe drumul cel bun, medicul și-a îndreptat atenția și către vindecarea problemelor hormonale provocate de menopauză prin transplantul de ovare de maimuță la femei.
Studiile sale, soldate cu moartea succesivă a mai multor femei, l-au determinat pe medicul rus să pună capăt experimentelor. În plus, comunitatea științifică din acea perioadă nu s-a lăsat niciodată convinsă că ceea ce făcea Voronoff era etic, sau măcar eficient.
(Click News)
