ADN-ul osemintelor sau mumiilor a devenit un instrument folosit tot mai frecvent de către istorici, arheologi și paleontologi pentru a releva secretele trecutului, precum noile informații, publicate marți, despre tânărul faraon egiptean Tutankhamon, informează AFP.
Fie că este vorba de identificarea rămășițelor pământești ale țarului Nicolae al II-lea, ale tânărului delfin al Franței Louis al XVII-lea, de localizarea mormântului astronomului Nicolaus Copernic sau al exploratorului Cristofor Columb, oamenii de știință apelează tot mai frecvent la analizele genetice.
Dacă se dorește identificarea originii matriliniare, înaintând în istorie pe linia femeilor din familie, este suficient să se analizeze o mică secvență de ADN mitocondrial.
Mitocondriile, aceste foste bacterii devenite ulterior „uzinele de energie” ale celulelor, sunt transmise de către mame, prin intermediul ovulelor.
Mai ușor de conservat decât ADN-ul cromozomial, conținut de nucleul fiecărei celule, ADN-ul mitocondrial nu conține decât foarte puține gene.
Pentru identificarea filiației tânărului faraon Tutankhamon, decedat în urmă cu peste 3.000 de ani, Carsten Pusch de la Universitatea din Tübingen din Germania, a folosit o informație genetică provenind de la un cromozom Y, specific sexului masculin.
Identificarea rămășițelor țarului Nicolae al II-lea s-a aflat la originea multor ani de cercetări științifice dar și a multor polemici. Laboratoarele britanice și americane au stabilit, în 1992 și 1995, autenticitatea acestor rămășite, cu ajutorul ADN-ului mitocondrial (ADNmt), cu o certitudine de 99,98%.
Probele de ADNmt descoperite la Ekaterinburg, din Munții Ural, au fost comparate cu cele prelevate de la prințul Philip din Edinburgh, a cărui mătușă a fost sora țarinei Alexandra a Rusiei.
Însă aceste dovezi nu au fost suficiente pentru a pune capăt „foiletonului” de polemici. Abia în 2008, experții americani au confirmat autenticitatea rămășițelor lui Nicolae al II-lea, excavate dintr-o groapă comună în 1991, în același timp cu cele ale soției sale și ale trei dintre fiicele lor.
Tot ADN-ul mitocondrial a permis autentificarea tânărului delfin al Franței Louis al XVII-lea, fiul regelui Louis al XVI-lea și al reginei Marie-Antoinette, morți pe eșafod, în timpul Revoluției franceze.
Înaintând și mai mult pe firul istoriei, o mică parte a genomului omului de Neanderthal și-a relevat secretele în 2008, odată cu secvențierea completă a ADN-ului său mitocondrial, care conține doar câteva mii de baze. Secvențierea întregului său genom, ce conține peste trei miliarde de perechi de baze, nu a fost încă finalizată.
Câteva fire de păr, conservate în solul înghețat al Groenlandei, le-au permis oamenilor de știință să alcătuiască, săptămâna trecută, portretul unui paleo-eschimos ce a trăit în urmă cu 4.000 de ani, grație descifrării complete a ADN-ului acestuia, foarte bine conservat.
