Teroarea cutremurelor din România

Mă întreb dacă n-o fi și cu firma asta de distribuire anticipată a cutremurelor vreun plan de cultivare și răspândire a panicii în rândurile populației. De ce ar face-o? Simplu, pentru că au primit ordin să ne abată atenția de la gravele probleme ale țării. Când ești simplu cetățean și știi că un dezastru te paște, parcă nemulțumirile privind nivelul de trai și corupția generalizată nu mai sunt atât de mari.
Ceva putred e aici. În mod permanent, preluându-se date de la institutul ăla care supraveghează mersul seismic al națiunii, ni se anunță orice mic tremolo al scoarței terestre, ca pe uvertura unui sinistru apocaliptic.
Prin mijlocirea ziarelor, dar mai ales prin intermediul televiziunilor, se difuzează continuu o stare de neliniște, care riscă să degenereze în frică și groază. Acesta și este scopul. Mai ales după ce mai apare câte un baci mărmurean, cu discursul greucean, care are la el seisme multe, mândre și cornute. Baciul mărmurean ține să ne avertizeze că următorul cutremur va fi – oho-ho! – terminator. Adică nu light, nu aproape prietenos cum au fost precedentele, ci din soiul ăla strong, capabil să măture fără milă orașele României.
Așa am ajuns să ne uităm la Vrancea ca la un depozit plin cu muniție. Când va exploda? Am ajuns să ne uităm la scara Richter ca la o perpetuă amenințare, care riscă să se prăbușească în fiecare clipă, pentru a ne strivi pe toți sub ea. Câte grade a avut cutremurul de ieri? 4,4 pe scara lu’ nen’tu Richter? Oricum, decent, față de ăl de luna trecută.
Am prieteni din București care s-au împrumutat pe unde au putut – bănci, cunoștințe, familie – pentru a-și schimba locuințele care nu le mai inspirau încredere în perspectiva unui cataclism foarte sus cocoțat pe scara lu’ Richter. Am prieteni care nu mai au somn. Știu copii cărora, la fel, le-a înmugurit groaza în suflet. Viață e asta?
E normal ca scoarța terestră să nu stea țeapănă. Asta nu înseamnă că orice tresărire a ei trebuie raportată populației. Dar ordinul e ordin.