Termeni specifici Postului Mare. Semnificații

Biserica utilizează în această perioadă liturgică specială, a Postului Mare, termeni specifici care de multe ori sunt înțeleși superficial sau deloc.
În cadrul campaniei #maitarecamoartea, Basilica.ro vă propune o selecție a celor mai utilizați termeni auziți la biserică în Postul Paștilor și explicarea lor:
1.Acatistul Bunei Vestiri Acatistul Bunei Vestiri, cel mai vechi acatist, este, ca formă imnografică, prima creație a genului. Slujba Imnului Acatist al Bunei Vestiri sau Denia Acatistului Bunei Vestiri este oficiată, vineri seara, în săptămâna a 5-a din Postul Sfintelor Paști. Acatistul cuprinde 24 de strofe, având 13 condace și 12 icoase.
Acatist, e – (gr. ἀκάθιστος, ὁ — akathistos = care nu e așezat, care stă în picioare, de aici ὕμνος, ὁ ἀκάθιστος — imnos akathistos = imnuri care se cântă stând în picioare) imnuri, rugăciuni de laude și preamărire aduse Mântuitorului, Maicii Domnului și altor sfinți, prin care se cere ocrotire și ajutor pentru cei ce se roagă.
1.Aliluia Aliluia – provine din limba ebraică și înseamnă „Lăudați pe Domnul”. În Vechiul Testament era o cântare de bucurie foarte des întâlnită în rugăciuni și servicii religioase și s-a transmis și în cultul Bisericii.
„Aliluia” este o formă solemnă de a încheia cântarea religioasă și arată că toate se fac spre slava (lauda) lui Dumnezeu.
1.Bogdaprosti Bogdaprosti – provine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă: „Dumnezeu să(-ți) ierte păcatele!”, „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați!”, „Să fie bine primit!” sau „Să primească Dumnezeu!”.
Cuvântul „bogdaprosti” trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei care oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.
1.Canonul Mare Canonul Mare sau Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un canon de pocăință, un imn liturgic lung alcătuit din 9 cântări, compuse, la rândul lor, din peste 250 stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști în zilele de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul Slujbei Pavecerniței; iar în întregime se citește la Denia de joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Utrenie.
1.Denie Denie – provine din slavonă – bdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este Utrenia de a doua zi și se oficiază seara, în ajun.
Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox și se oficiază seara, în ajun, în următoarele zile din Postul Mare: miercuri și vineri din săptămâna a cincea, precum și în toate zilele de rând din Săptămâna Patimilor.
1.Dezlegare Permisiune privitoare la consumul anumitor alimente, care nu sunt permise în perioada postului. Exemplu: Dezlegare la untdelemn și vin, Dezlegare la pește.
1.Florii Floriile, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, este prima sărbătoare împărătească din cursul anului bisericesc cu dată schimbătoare, fiind legată de data Paștelui.
În a 6-a duminică din Postul Mare se amintește intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Sărbătoarea de origine ierusalimiteană, este menționată abia în sec. IV de pelerina Egeria sau Eutheria, care a asistat la sărbătorirea acestei zile în Ierusalim și descrie cum era oficiată slujba.
Se mai numea și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez. Egeria arată obiceiul de a se împărți în biserici ramuri de salcie, care se binecuvântau de preoți, obicei rămas până azi în bisericile creștine, în amintirea ramurilor de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.
Creștinii poartă ramuri verzi și în amintirea biruinței vieții împotriva morții, prin învierea lui Lazăr de către Hristos, în sâmbăta Floriilor.
1.Golgota Golgota este numele evreiesc al dealului sau stâncii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este numit și Locul Căpățânii, datorită faptului că stânca seamănă cu un cap de om.
1.Icos Icos (gr. ὀικοσ – oikos = casă) este una dintre cele două strofe ale vechilor condace, așezate astăzi la sfârșitul odei a șasea, uneori al odei a treia din canoanele slujbelor bisericești.
1.Înfrânare Înfrânare – acțiunea de a (se) înfrâna, reținere, abținere, cumpătare. Se referă la abstinență, faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.
1.Liturghia Darurilor înainte sfințite Slujba cunoscută sub numele de Liturghia Darurilor înainte sfințite este de fapt un ritual de împărtășanie dezvoltat prin îmbinarea slujbei Vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge și nu se sfințesc darurile de pâine și vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtășirea cu Sfintele Taine.
Este o slujbă specifică Postului Mare și poate fi oficiată în zilele de peste săptămână, cu excepția zilelor aliturgice, a sărbătorii Bunei Vestiri și a Joii și Sâmbetei Mari.
1.Metanie Metania (μετάνοια, ἡ – pocăință, îndreptare, căință) este un gest ritual care însoțește rugăciunea, o îngenunchere și o ridicare (alternate) însoțite de semnul crucii (închinare) și de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, metania, ca și simpla îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcat și ridicarea lui prin Iisus Hristos.
1.Pavecerniță Pavecernița, Dupăcinarea sau Noptânda este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după Vecernie.
Pavecernița Mare se oficiază în Postul Mare în fiecare zi, în afară de sâmbete și duminici, dar și în afară de zilele în care se face denie.
1.Păresimi Păresimile, Postul Paștilor sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi.
În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei ș.a., unii posteau numai o zi sau două înainte de Paști, alții trei zile, alții o săptămână, iar alții mai multe zile, chiar până la șase săptămâni înainte de Paști.
Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era integrată în postul Păresimilor, ci se socotea aparte.
1.Pocăință Pocăință – căință pentru păcatele săvârșite, regret pentru o faptă rea, o greșeală etc. Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugându-se, recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărârea de a se îndrepta.
1.Post Negru Postul negru înseamnă abținerea de la a mânca ceva până după-amiază sau spre seara, ori chiar până a doua zi. Acesta poate fi ținut de fiecare persoană în funcție de starea trupească a fiecăruia, pentru că unii pot posti mai mult, iar alții mai putin.
În mănăstirile noastre, în general, se practică acest post aspru în prima săptămână a postului – primele patru zile – și apoi în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Sfintelor Pătimiri, înainte de Sfintele Paști, după putință.
1.Prohod Prohod, Prohodul Domnului – denumirea slujbei de înmormântare a Domnului, Denia din Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor. Există și un Prohod al Maicii Domnului, care se cântă în seara de 14 august, înaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului.
Generic, mai este numită prohod orice slujbă de înmormântare. Prohodire înseamnă jelire, bocet, plângerea unei persoane care a murit.
1.Săptămâna Mare Săptămâna Patimilor, a Pătimirilor sau Săptămâna Mare este perioada liturgică care începe cu Denia din Sfânta și Marea Luni și se încheie cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Sâmbătă. Este ultima săptămână din perioada Triodului.
Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. O perioadă unică în Biserică, atât din punct de vedere liturgic cât și duhovnicesc. Se numește Săptămâna Mare pentru că de-a lungul ei se rememorează minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.
1.Sfântul Aer Sfântul Aer, Plascenița sau Sfântul Epitaf (din gr. ἐπιτάφιος compus din ἐπι = „pe, deasupra” și τάφιος = „mormânt”) este un obiect bisericesc de cult confecționat din pânză pe care se află reprezentată icoana Înmormântării Mântuitorului Hristos.
1.Triod Cuvântul Triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele „tria” = trei și „odi” = odă, adică cântare în trei ode/strofe. Triodul este perioada liturgică de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni: Duminicile pregătitoare pentru post, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.
1.Zile Aliturgice Zile aliturgice, neliturgice sau nonliturgice – acele zile în care nu se oficiază Sfânta Liturghie: miercuri și vineri din Săptămâna albă; luni și marți din prima săptămână a Postului Paștelui; Vinerea Mare sau a Patimilor; vinerea dinaintea Crăciunului și cea dinaintea Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea și se oficiază slujbele Ceasurilor și Vecernia.
De regulă, în zilele aliturgice se postește cu ajunare deplină, iar faptul că nu se săvârșește Sfânta Liturghie arată că, în primul rând, acestea sunt prilej de meditație profundă, de rugăciune.
(Sursa: Basilica.ro)