Să scuipi în sân și alta nu, când vezi mașini oficiale circulând la drum lung, în afara orașelor. Să scuipi în sân și să spui repede „rugăciunea contra accidentelor rutiere”, când se apropie vreo limuzină de prefect, ministru, primar sau senator.
N-am în vedere că asemenea superstaruri – care totuși își capătă nutrețul hrănitor de la bugetul țării – nu țin cont de vreo regulă de circulație. În fond, acest comportament este evident și-n interiorul orașelor, unde li se fâlfâie la modul cel mai explicit.
Nu! Mă refer la viteza lor de rulare. În afara orașelor, românii barosani înghit pământul cu fulgi cu tot, scoțând flăcări pe sub coada eșapamentului și smulgând oftaturi verticale de sub catrințele femeilor rurale cu drept de vot.
Ironică situație, ironică de tot: aceiași inși – care depun strădanii supraomenești pentru ca lucrurile din țară să stea țepene la locul lor sau, în cel mai rău caz, să se miște în vals de melc -, aleargă pe șosele cu viteze supraoccidentale. Pentru ei, viteza nu-i decât o tiflă adresată românului de serie.
-Uitați-vă la noi, ce șmecheri suntem! – își spun din mers, râzându-și de noi. Ne doare-n pix de brațul legii care, în cazul nostru, își arată scurtimea! Ia bungheală la polițai, care nu doar că nu ne amendează, dar ne și salută cu cea mai respectuoasă slugărnicie, când o ardem cu 200 de kilometrași la oră! Iar dacă uneori se-ntâmplă să mai turtim vreun nașparliu de alegător, așa-i viața, trecătoare; unul naște, altul moare.
Când mai ucid cu limuzina câte un nevinovat în goana lor nebună, cel mai tare îi doare pe barosani faptul că se prăpădește un vot din contabilitatea electorală a națiunii. În rest, pagubă-n ciuperci!
E adevărat, un semn de bun augur tot se întrevede, fiindcă polițiștii rutieri își mai fac dimineața curaj, dau de dușcă o gură de agheazmă și mai lasă câte un vipuleț fără permis sau fără ceva mărunțiș, cât valorează pentru ei o amendă.
Dar cazurile acestea țin de resortul excepțiilor, noi aflându-ne totuși la mare depărtare de țări normale precum Israelul, bunăoară. Acolo, însuși ministrul de interne a fost, la un moment dat, amendat pentru depășirea vitezei.
Iar a doua oară când a fost prins – în calitate de recidivist, deci – a îmbulinat-o complet. Permisul i-a fost anulat, încât, ca să recapete unul nou, a fost silit să urmeze din nou școala și să dea un alt examen.
