TEREBLECEA (II). Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Tereblecea-ungureni, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „31 – toată suma caselor”, însemnând 1 femeie săracă și 30 birnici, iar în Tereblecea-moldoveni, „5 toată suma caselor”, însemnând tot atâția birnici.
În 1774, satul Tereblecea avea 46 familii (1 popă, 51 țărani, în 1775), iar în 1784, 158 familii, populația satului crescând spectaculos, datorită unei masive colonizări cu emigranți transilvăneni din Rebra Mare și din St. Gheorghe, în principal.
Din Rebra Mare au venit și s-au stabilit la Tereblecea frații Marian și Petre a Mariei, în 1754, Alexe Zaharia, Filip și Vasile Bălinești, Dănilă Drov, Ștefan Luianti, Ioan Bodnariu, Ion Rusu, Grigore Muriac, Iacob Rusu, Ștefan Andrei, Mihai Anuț, Nicolai Lupca, Ion Spătaru, Grigore Constantin, Andrei și Vasile Onuț, Pintilei Vusa, Grigore Rusu, Samuil Aba, Vasile și Ioan Constantin, Moisă Anoiță, Lupu și Nessu Dumitran, Catarina Chifor, Dumitru Ioan și Nistor Espanare, în 1763, Vasile Bogar, în 1764, Andrei Viuță, în 1772; Din St. Gheorghe au venit Loidiuc Strugariu, în 1758, Petru Vulvuc, Grigore Birtuoaei, Moisă Misuc, Ștefan Țigan, Toader Văvuc, Irimie, Pintilei și Doroftei Dubău, Simeon Vraciu, Gavril Lupțoară, Simion Ungurean, George Anica, Nicoară Luca, Mihai Grosariu, Toader Abustă, Toma Patraș, Luca Laherță, Nichifor Rusu, Tanasă Contra, Lupu Vuoltur, Ion și Toader Bârgăuan și Gavriil Rabi, în 1763, Ion Crețu și George Greciu, în 1771, Ioan Simion și Ianuș Iacov, în 1773; din Telciu, Filip și Ioan Gherman, Petru Dolecan și Chirilă Sasu, în 1763; din Leșu Ilvei, Grigore Baciu, în 1766, și Vasile Moroșan, în 1772; din Borșa, Tanasă Baciu, în 1766; din Vica, Axentie Nemican, în 1766, Petru Olariu și Ioan Nimigean, în 1775; din Baia Mare, Tudor Bulbuc, în 1760, și Cozma Negreanu, în 1773; din Nimigea, Uno Nimigean, Gavril Burstec și Vasile Epure, în 1778; din Mintiu pe Someș, David Perța și Ion Proțov, în 1778; din Chiraleș pe Someș. Gavril Potară, în 1778, iar din Ceaca pe Someș, Nicolai Popa, în 1778.
În 1787 și în 1789, s-au stabilit la Tereblecea primii coloniști germani, agricultori veniți dinRenania, din Bavaria și din Baden-Württemberg.
În vara anului 1803, 11 familii de coloniști slovaci, numărând 67 suflete, s-au așezat la Tereblecea, alte 14 familii urmând să sosească în 1814, dar multe dintre acestea se vor împrăștia prin satele vecine, după 1817, când în Tereblecea vor rămâne doar 18 familii de slovaci.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 338