Terapeuții britanici continuă să propună pacienților lor și în secolul al XXI-lea tratamente care să-i ajute pe homosexuali să devină heterosexuali, în ciuda faptului că nu există nici o dovadă care să ateste utilitatea lor și mulți medici susțin că ele sunt de fapt nocive, informează AFP.
Studiul, publicat joi în revista specializată BMC Psychiatry, reamintește faptul că aceste tratamente erau frecvent folosite în Marea Britanie, în anii ’60 – ’70, dar și faptul că de foarte mult timp deja, orientarea homosexuală sau bisexuală nu mai este considerată o maladie mintală, mai ales de către experții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
O echipă de cercetători din Londra, condusă de profesorul Michael King, a cerut unui număr de 1.400 de profesioniști din domeniul sănătății mintale (psihiatri și psihologi, psihoterapeuți posesori ai unor diplome de masterat, etc.) să răspundă dacă au încercat vreodată să schimbe orientarea sexuală a unui pacient, la cerere. Un număr de 1.328 de chestionare au putut fi analizate.
Doar un specialist din 25 (4%) ar face acest lucru, dar 17% dintre specialiști au declarat că au ajutat cel puțin un pacient să își reprime înclinațiile „gay” sau „lesbiene”, în special prin terapie. Studiul nu a relevat niciun semn de declin al utilizării acestor practici în prezent.
Nu doar că eficiența acestor terapii nu a putut fi demonstrată, dar aceste încercări „pot fi cu adevărat periculoase”, a explicat Michael King. „Este surprinzător faptul că o minoritate semnificativă de practicieni din acest domeniu oferă în continuare clienților lor acest tip de terapie”, a declarat specialistul britanic.
O serie de motive au fost avansate de către acești terapeuți pentru a-și explica atitudinea, începând cu principiile morale, convingerile religioase sau părerile personale despre homosexualitate și mergând până la dorința de a-i ajuta pe pacienții care resimt acut stresul provocat de diversele discriminări la care au fost supuși.
Cercetătorii intervievați, specialiști în domeniul sănătății mintale, au prezentat, totodată, un anumit „grad de ignoranță” în privința absenței dovezilor referitoare la eficiența unor astfel de terapii. Nici un studiu științific comparativ nu a fost vreodată efectuat.
„Cea mai bună metodă de a-i ajuta pe acești pacienți este să le arăți că nu există nimic patologic în orientarea lor sexuală”, a declarat Michael King, care a adăugat, spunând că „profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și societății le revine sarcina să îi ajute (pe pacienți – n.r.) să înfrunte prejudecățile și discriminările la care sunt supuși”.
