„Un mare poet original“, „un uluitor fenomen liric“, care „i-ar încânta pe Paul Valery și pe umilul țăran din Bretagne“ (Streinul), dar și viitor deținut politic, Teofil Lianu a publicat cărțile de versuri „Rod“ (1933), „Stampe în lumină“ (1933), „Cer valah“ (1934), „Curcubeu peste țară“ (1937), „Cântecele s-au scuturat peste file“ (1937), „Cartea Stihurilor“ (1942), „Carte de cruciat“ (1943), „Ascultați ce spune vântul“ (1958), „Cântăreții nopții“ (1961) și „La poartă la Ștefan cel Mare“ (1985).
11.12.1908, Capu Câmpului – 15.09.1997, Suceava
Teofil LIANU
Recomandări
Cockteil… cu amor, umor și poezie. Rusia… o provocare eternă
Cockteil. Cu amor, umor… și poezie. (Ne)recunoștință
Monumentele românești interbelice din Episcopia Hotinului
Monumentele românești interbelice din Episcopia Hotinului
Cine-a fost părintele Cleopa – crâmpeie din viața duhovnicului de la Mănăstirea Sihăstria Neamțului
Tudor Arghezi, un nume, un simbol, o legendă
