Asociația Italienilor din România RO.AS.IT., care a deschis luni la Suceava, de Ziua Europei, la Galeria „Bucovina” de la Palatul Administrativ, expoziția foto-documentară cu genericul „De la emigrare la integrare”, a organizat seara, în Sala „Dom Polski”, un spectacol de cântece și dansuri tradiționale.
„Un moment de bucurie, menit să deschidă sufletele”
Manifestarea, prezentată de actorul Adrian Păduraru ca „un moment de bucurie”, realizat „fără formalism”, un moment „menit să deschidă sufletele”, i-a adus pe scenă pe tenorul Antonio Furnari și pe membrii ansamblului de dansuri tradiționale italiene „Di nuovo insieme” („Din nou împreună”).
Spectacolul, care s-a deschis cu un moment folcloric oferit de gazde, o suită de dansuri tradiționale poloneze susținută de Ansamblul „Solonczanka”, a prezentat, ca o punte de legătură cu expoziția foto-documentară care ilustrează istoria italienilor care s-au împământenit în România, un film despre minoritatea italiană realizat de Anca Filoteanu.
„Un film despre rădăcini”
Filmul, în care câțiva membri ai comunității etnice italiene din România prezintă istoria familiilor lor (istorie susținută vizual de imagini de arhivă, fotografii care se regăsesc în expoziția „De la emigrare la integrare”), este, așa cum l-a prezentat Adrian Păduraru, „un film despre rădăcini”, rădăcini familiale ale unor membri RO.AS.IT., între care și personalități ale comunității italiene din România, cum este artista plastică Angela Tomaselli.
Filmul cuprinde și secvențe cu români din Italia, români plecați la lucru sau stabiliți definitiv acolo.
Așa cum pentru italieni România era un El Dorado în sec. al XIX-lea, un loc câtre care se îndreptau cu speranța unei vieți mai bune, așa este Italia astăzi pentru mulți români.
Fondul sonor al filmului este asigurat cu înregistrările tenorului Antonio Furnari.
Moment muzical de ghitară clasică și dansuri tradiționale italiene
Filmului i-a urmat un moment muzical de ghitară clasică susținut de cel mai tânăr protagonist al spectacolului, elevul Ștefan Lupu (clasa a V-a la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava), după care au intrat în scenă membrii Ansamblului „Di nuovo insieme”, coordonat de maestrul coregraf Petre Șușu, ansamblu alcătuit în cea mai mare parte din studenți.
A fost prezentată o suită de dansuri tradiționale italiene; o evoluție perfectă, profesionistă, care a atras aplauzele spectatorilor.
Antonio Furnari, de la canzoneta italiană, la „Țărăncuță, țărăncuță” și „Trandafir de la Moldova”
Prezența pe scena sălii „Dom Polski” a tenorului de talie internațională Antonio Furnari a constituit momentul forte al spectacolului.
Artistul și-a început programul prezentând publicului sucevean „cea mai frumoasă tarantella napolitană”, „Funiculi, Funicula”. Au urmat apoi cântece cunoscute „Guarda che luna, guarda che mare” (cântat în premieră în România, cu ani în urmă, pe scena Teatrului „Constantin Tănase”), „Marina, Marina”, dar și, așa cum a spus el „la canzone piu bella di tutti tempi”, „L’amore e una cosa meravigliosa”.
Antonio Furnari a cântat de la faimoase canzonete din repertoriul lui Enrico Caruso („O sole mio”), la piese muzicale de pe albumul său „Best of Antonio Furnari”, album care conține și cântece românești, pe care le interpretează cu multă plăcere.
Cântecele italienești s-au împletit apoi într-un potpuriu cu cântece românești („Țărăncuță, țărăncuță”, „Of, inimioară!”, „M-a făcut mama oltean”, „Trandafir de la Moldova”).
Momentul special al spectacolului l-a constituit interpretarea la final (pe scenă fiind și membrii Ansamblului „Di nuovo insieme”) a imnului RO.AS.IT. „Frumoasă ești Italie”, pe versurile lui Grigore Vieru.
Antonio Furnari, „cea mai frumoasă voce italiană” din anii ’60
Născut în Catania, în urmă cu aproape șapte decenii, Antonio Furnari, care a scos până acum peste 40 de albume vândute în milioane de exemplare, s-a remarcat în anul 1960, când RAI i-a oferit premiul pentru „cea mai frumoasă voce italiană”.
În anul 1965 Antonio Furnari, care a venit ca prim-solist la Teatrul „Constantin Tănase” din București cu un contract pentru două luni, a rămas în România pentru…13 ani.
A plecat apoi în Japonia, SUA, Canada… a participat la mari festivaluri și a obținut premii prestigioase, dar, în 1998, după o revenire în România și după un turneu întreprins alături de artiști precum Dan Spătaru și Sofia Vicoveanca, a rămas în țară.
Așa cum a mărturisit el la vernisajul expoziției foto-documentare de la Galeria „Bucovina”, „iubesc această țară și vreau să îmbătrânesc aici”.
