Tenis cu “galacticii”

Real Madrid a “encajado”, adică a încasat, un set la 1! Un 6-1 diluvian în semifinalele Cupei Regelui, contra Realului din Zaragoza. Și înfrângerile pot fi galactice, nu-i așa? Mai mult decât orice conferință de presă a lui Rădoi sau Pițurcă, decât orice posibilă mânărie a traficanților de jucători (iată, legată și de numele lui Gică Popescu), aceasta este adevărata știre a săptămânii. Primul gând la aflarea scorului m-a purtat către formula de echipă pe care au aliniat-o madrilenii. N-ar fi fost exclus să fie menajați titularii și să apară în teren Mejia, Minambres sau Soldado, dar tot era greu să se ajungă la o asemenea umilință! Ei bine, din colecția de staruri disponibile (Raul abia și-a reluat antrenamentele), doar Zidane a fost păstrat pe bancă, fiind introdus apoi la scorul de 5-1, ca și Cassano, în rest, toată floarea cea vestită. N-are rost să-i enumăr, îi știm prea bine! Atunci? Cum a fost posibil?! Desigur că motivația este invers proporțională cu nivelul de îmbuibare, dar un asemenea trofeu, fie el de importanță secundară, se cuvenea respectat măcar datorită numelui său majestuos. Mai ales că rivalii de la Barcelona tocmai fuseseră eliminați de aceeași echipă și, chiar și indirect, Realul ar fi trebuit să arate că cele 10 puncte care le separă în clasament sunt exagerate.
Gâdele galacticilor a fost bomberul Diego Milito, cu un hat-trick în prima jumătate de oră și încă un gol după pauză. Acest argentinian a jucat până anul trecut în Serie B, la Genoa, unde era supranumit Il Principe. Ar fi trebuit să promoveze de pe primul loc, dar penalizarea grifonului genovez a forțat clubul să-l vândă. I-a priit lui Milito, aflat acum pe locul trei în clasamentul golgeterilor din Spania, la egalitate cu Ronaldinho. Ca o curiozitate, la Zaragoza, l-a regăsit pe conaționalul și tizul său Gabriel Milito, un fundaș central care putea face carieră la Real Madrid. Într-adevăr, acesta se făcuse remarcat la Independiente și era ca și transferat pe Bernabeu, însă o accidentare de ultimă oră i-a făcut să renunțe pe oficialii madrileni, care numai de răbdare nu pot fi suspectați. Numai că fundașul s-a refăcut rapid și total și de trei ani este om de bază la Zaragoza, jucînd în 91 de etape din 98 posibile! Ironia soartei, Real Madrid a transferat apoi, pe o căruță de bani, un alt fundaș, englezul Woodgate, care s-a accidentat subit și așa a rămas mai mult de un an de zile! Poate că este și aceasta o mostră pentru dezastruosul management de la echipa madrilenă, care nu-și mai poate permite acum nici antrenor pe măsură, după demiterea lui Luxemburgo. Pentru săptămâna viitoare, galacticii se gândesc serios la remontare, găsindu-și un aliat în statistică: în istoria competiției, Realul are 7 victorii cu 5-0 pe Bernabeu, ultima acum 20 de ani când a învins-o cu 5-0 pe Recreativo de Huelva, în optimi. Deci se poate, es posible! Se aud chicoteli, acolo, la peluză?