Televiziunea noastră publică și a tuturor

Veștile rele nu sunt întotdeauna ce par a fi. Depinde de punctul de vedere, la propriu. Dintr-al meu, salut vestea demiterii Consiliului de Administrație al Televiziunii Române, opinând că ceea ce a făcut Irina Radu cât s-a aflat la conducerea celei dintâi instituții media din România a fost pe de o parte un act de obediență maximă, pe de alta un mare fâs. Așa că era de mult cazul să lase locul vacant. Nu l-a lăsat de bună voie, dar parlamentarii membri ai comisiilor pentru cultură au respins miercuri raportul de activitate al conducerii SRTV pe anul 2016 și, în consecință, Consiliul de Administrație a fost demis. Teoretic asta ne dă speranță, iar persoana propusă s-o înlocuiască, ca și CV-ul ei, tot. Practic însă, rămân multe semne de întrebare, iar problema cu obediența, probabil, nerezolvată. Director interimar validat deja de Parlament este Doina Gradea, un profesionist care are în spate două decenii de muncă în Pro TV. Muncă la vârf, ceea ce cântărește semnificativ. Ea însăși reclamă nevoia de schimbare în TVR date fiind emisiuni realizate și difuzate la televiziunea publică cu rating zero, despre care spune că nu mai pot rămâne pe post. O remarcă de bun-simț, mai ales că doamna Gradea e obișnuită să lucreze cu ratinguri la polul opus. Aceste înalte standarde îmi par mie dătătoare de speranță. Diferențele dintre mediul privat și cel de stat sunt însă atât de mari încât mi-e teamă că experiența din Pro va păli. Ba mai mult, acesta nu este cel mai descurajator aspect. În timp ce echidistanța ar trebui să fie marele atu al televiziunii publice, Doina Gradea este un om cu susținere politică. Este membră din partea PSD a fostului Consiliu de Administrație al TVR. Mi-e teamă că acesta este argumentul pentru care azi asigură interimatul la conducerea televiziunii. Nimic ilegal în asta, numai că la ușă bate un an electoral. În 2018 avem alegeri parlamentare, iar în 2019 ne votăm președintele. Mizele sunt foarte mari, mai ales în actualul context, iar canalele de comunicare sunt instrumente importante. Politica se face peste tot, în sediile partidelor, în parlament, la guvern, dar și la piață, la cafea sau la televizor. De fapt, acesta din urmă este elementul comun, căci la televizor se întâmplă toate, iar ceea ce ar trebui să fie perfect transparent este adesea o folie colorată în funcție de sigla partidului. Mai avem multe de făcut în privința democrației noastre personalizate, dar stăm și foarte bine prin comparație. În anul de grație 2017, România are multe probleme în zona libertății de expresie, dar se poate și mai rău. Regele Arabiei Saudite a semnat un decret prin care le permite femeilor să șofeze. O să fie bine și acolo. Peste 1.000 de ani.