Prietenul meu Vasile Carlașciuc de la Radio Ucraina Internațional îmi trimite, chiar în aceste zile în care în comuna Sucevița s-au încheiat manifestările organizate sub genericul „Sucevița 400 sub sceptrul Movileștilor” (manifestări care au avut ca principală efigie chipul lui Petru Movilă, ierarhul născut la Suceava în anul 1596 (ca fiu al lui Simion Movilă, voievodului Țării Românești), care prin faptul că a ajuns în înaltul scaun de mitropolit al Kievului și Haliciului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană, în anul 1996, și de Biserica Ortodoxă Română, în anul 2002, fiind pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 22 decembrie, „ziua trecerii sale la Domnul” a anului 1646), câteva rânduri însoțite de imaginea unui tei secular. „În legendele românilor și în poezia poetului național, Mihai Eminescu – scrie Vasile Carlașciuc – teiul apare ca un copac sfânt. Atunci, când se află departe de meleagurile mioritice, românul simte nu numai dorul doinei, ci și al freamătului frunzelor teiului. Oare nu acest dor l-a făcut pe mitropolitul slăvit al Kievului și principele moldovean Petru Movilă să aducă, în sfânta cetate a Kievului, un tei din Moldova lui natală? S-au scurs mai bine de 350 de ani de la moartea înflăcăratului apărător al întregii ortodoxii, dar în cartierul Podol din capitala Ucrainei, unde se află renumita Academie Movileană, instituție de învățământ care poartă numele mitropolitului care a slujit altarul ortodoxiei și a editat cărți care nu și-au pierdut nici astăzi însemnătatea întru afirmarea credinței cele adevărate, există încă acest tei secular sădit de el. În Ucraina denumirea lunii iulie este „lepeni” și vine de la „lepa” care înseamnă tei, tocmai pentru că în această lună înflorește teiul. Printre frumoșii tei ai Kievului se impune și cel al mitropolitului căruia kievenii îi spun cu drag „Teiul lui Petru Movilă”. Florile lui răspândesc aroma veșniciei”. Îți mulțumim Vasile pentru aceste rânduri și pentru fotografia acestui tei.






