O bucurie literar-didactică, acum la ceas de toamnă, ne face dascălul bucovinean Gheorghe Solcan. Autorul, cunoscut nouă prin volumele: „Carte vrăjită … de ghicitori, proverbe, fabule, jocuri de copii, diagrame”, „Mic almanah școlar”, „Toamna – carte de colorat și … de vedere din Gura Humorului”, scrieri apărute începând din 1998, recent a fost premiat.
A fost premiat de Fundația culturală „Bucovina” pentru literatură pentru copii, pentru volumele „Ion Creangă. Joc și spectacol – Teatru pentru școlari. Jocuri”, apărut la Ed. Mușatinii – Suceava 2007, vol I și 2008 vol II.
Prefațată de poetul și omul de litere prof dr. universitar ieșean Ilie Dan, cartea ne surprinde în mod deosebit de plăcut și prin faptul că vine tocmai în această vreme (sperăm trecătoare), când în atmosfera spirituală, lectura trăiește un declin.
Autorul Gheorghe Solcan reușește pe deplin dramatizarea – în versuri – a majorității poveștilor lui Ion Creangă, scriitor de neuitat al copilăriei, cunoscut încă din gimnaziu și liceu.
Firul narativ al poveștilor este respectat în textul versificat, certitudine a talentului artistic, tocmai acum când și poezia tânjește.
În versuri simple, jucăușe, cu nuanțe folclorice, dar și cu rime rare, autorul folosește vocabularul, logica și elementele de umor ale Humuleșteanului, la care un surplus de umor personal asigură învățarea și reproducerea lor cu ușurință.
Personajele din poveștile „Punguța cu doi bani”, „Capra cu tei iezi”, „Dănilă Prepeleac”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Soacra cu trei nurori”, „Povestea porcului”, „Fata babei și fata moșneagului”, vor reuși să atragă școlarii, tentați de jocul pe scenă, mai mult decât lecturarea textelor.
Cunoscător al psihologiei copilului, scriitorul a apelat la dramatizare, tocmai cunoscând din practică strădania cu care se implică micii actori, fiind stimulați prin aplauze din partea publicului, implicat și el în parcurgerea subiectului literar.
Autorul însuși intră în joc purtând un dialog cu sala în povestea „Ursul păcălit de vulpe”, o prelucrare în care păpușile intră în rolul personajelor.
Profesia de pedagog a scriitorului își spune cuvântul în sublinierea unor elemente de etică: cocoșul este răsplătit pentru vrednicia lui cu „ciubote roș”, capra își asumă o parte din vină: „Mi-a fost pedeapsă, negreșit/ Dacă eu m-am cumătrit/ Cu un lup adevărat/ Ce și finii și-a mâncat”.
Fata moșneagului trăiește dureroasa dramă a înstrăinării: „Tu, pădurea cea frumoasă/ Fă-mă să găsesc o casă!” – spune cea alungată de vitrega babă, dar este generoasă când i se cere ajutorul: „Nu vreau plată de la tine / Mie-mi place să fac bine” – Iar fata babei refuză a da ajutor cățelușei bolnave, folosind însușirile: „Javra naibii, urâcioasa/, Slăbătura, puricioasa!”.
Antiteza este folosită și atunci când cele două eroine își primesc răsplata:
„Uite flori înmiresmate/ Ce frumos sunt colorate!/ Eu pot spune orișicând/ Cum că traiu-i pe pământ!” – spune fata moșului cea harnică, pe când leneșa și obraznica babei are altă concluzie: „Numai peste rău am dat!
Că eu pot să spun oricând:
Iadu-i aici, pe pământ!”
Dănilă Prepeleac își exprimă satisfacția că, după un șir de experiențe cu mari eșecuri, a tras învățământ salvându-se: „Leneș, pros și criticat/ La urmă m-am deșteptat/ Pe dracul l-am păcălit/ Și chiar m-am îmbogățit!”.
O undă satirică de mare actualitate cu privire la rolul banului putem reține din gura aceluiași personaj: „……. banului care te face/ mai pe drept (mai pe nedrept)/ Și frumos și înțelept ….”
Apelând la creația populară, este reluată și accentuată critica lui Creangă împotriva soacrei: „Soacră, soacră, poamă acră!/ De te-ai coace-un an ș-o vară,/ Tot ești acră și amară … / Într-o casă …, ca o coasă…”
Cartea lui Gheorghe Solcan este un excelent instrument de lucru și prin jocurile didactice (vol.II) toate legate de poveștile și „Amintirile din copilărie” de Ion Creangă. Este și o dovadă în plus că autorul înzestrat artistic și-a depus și harul, și tenacitatea și iscusința în mâna educatorului pentru sufletul și mintea școlarului.
Interpretarea textelor pe scenă, sau printr-o simplă citire pe roluri înseamnă mult mai mult decât o simplă lectură.
Interpretarea unui rol cât de mic (știm din experiență) lasă amintiri de lungă durată și sensibilizează.
Jocurile didactice, indicațiile scenice, care însoțesc textele (vol.I) grafica expresivă (a colaboratorului Radu Hlaghi) fac din lucrare o adevărată valoare didactică. În calitate de cititori, părinți și educatori, ne bucurăm pentru dovada vie că lupta pentru lectura cărții românești are combatanți capabili și perseverenți. Ei știu că ȘCOALA este locul de unde se poate face auzită vocea neamului în dialog cu alte personalități, fără a ne pierde specificul național prin … globalizare.
Un asemenea om al școlii este Gheorghe Solcan, autorul cărții „Ion Creangă. Joc și Spectacol. Teatru pentru școlari – Jocuri”.
Prof. Viorica Lavric
Gura Humorului
