Teatru, pentru public sau pentru electorat

„Suntem aproape să avem din nou teatru adevărat la Suceava”, a declarat recent primarul municipiului Suceava, Ion Lungu. De multe ori într-o discuție, ca să nu existe dubii, e bine să stabilești, ca într-un contract, definițiile termenilor pe care îi folosești. Căci, mi-e teamă, la mijloc s-a strecurat din nou o neînțelegere, ca să nu-l acuz pe domnul primar de promisiuni deșarte, de vorbe-n vânt. Aproape, departe, nici nu mai contează foarte tare când vine vorba de teatru la Suceava. Dar nu la adverbul de timp făceam referire când vorbeam de neînțelegerea exactă a termenilor în exprimarea domnului Lungu, ci la noțiunea de teatru adevărat. E chiar ilar să ne imaginăm ce înțelege prin teatru adevărat primarul unui oraș care nu are teatru, nu are cinematograf, nu are nici o sală de spectacole proprie, care suferă deplin la capitolul cultură. Este primarul care se află la sfârșitul celui de-al treilea mandat, care vreme de 11 ani ne-a vorbit despre proiectele sale în materie de infrastructură pentru cultură și care ne vorbește în continuare. Numai că e bine de știut și imperios necesar de subliniat faptul că finalizarea lucrărilor la Centrul Cultural Bucovina, chiar de-ar fi să se întâmple întocmai și la timp, nu este același lucru cu a avea o trupă de teatru profesionist. Să fim serioși, Suceava, un oraș care nu are bani pentru mare lucru, care-și drămuiește bugetul și care nu se avântă în investiții, n-are nici o șansă să poată ține în spate o trupă de actori profesioniști. Ca să asiguri un loc de muncă permanent unor actori, regizori, scenariști, costumieri, garderobieri, recuziteri et cetera, e nevoie de un buget serios, plus apartamente de serviciu. Asta la prima strigare, că dacă e să faci un calcul pe hârtie să vezi cât te costă, pe tine, municipalitate, întreținerea unei trupe de teatru și funcționarea ei eficientă, sumele vor crește considerabil. În vremurile pe care le trăim, nici teatrul nu mai e ce-a fost și nici în orașele cu tradiție spectacolele nu se mai fac cum se făceau odată. Se lucrează cu specialiști, pe proiecte, cu producători. Suceava n-are de nici unele: nici specialiști, nici bani ca să plătească specialiști. Că dacă se gândește domnul primar să dea unui funcționar din Primărie sau de pe la Centrul Cultural o atribuție suplimentară care să prevadă activitatea de teatru, n-am făcut nimic. Dar ce ne costă să vorbim despre teatru, spectacolul prinde întotdeauna bine la public… sau la electorat, oricum s-ar numi.