Teatru la Suceava?

Cum mă consider în egală măsură și ieșean și sucevean, încerc să urmăresc atent evenimentele din amândouă orașele – cu precădere, desigur, cele culturale – și bucuros aflu despre intenția înființării unui Teatru la Suceava. Mai bine mai târziu decât niciodată! Ditamai județul cu zeci de comune înstărite, cu 17 orașe (din care vreo șapte chiar sunt reale, că n-o să trecem pe listă Litenii, Cașvana, Salcea, Milișăuții…), cu un formidabil potențial turistic, cu vechi tradiții culturale, cu Universitate, muzee, biblioteci, reviste literare, cu studențime, sumedenie de elevi și peste 2.000 de cadre didactice, n-a avut și n-are instituții de spectacole barem câte ființează la Botoșani – adică, Teatru dramatic, Teatru pentru copii și Filarmonică. Tot respectul pentru realizările Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, dar în anul de grație 2015, viața culturală a unei urbe precum Suceava nu se poate rezuma doar la muzică populară. Greu de explicat cum de s-a ajuns într-o asemenea situație și, mai ales, cum de s-a cronicizat, zestrea culturală a capitalei Bucovinei rămânând de decenii știrbă – iar ceea ce s-a izbutit în 1984, cu mari eforturi și împotriva rigorilor vremii, s-a mistuit la Revoluție. Dacă autoritățile nou instaurate ar fi dorit să păstreze Teatrul Municipal, atunci era simplu: îl preluau cu trupă cu tot. Nu mai are rost, acum, să se arate cu degetul și să se caute vinovății, este destul că, iată, se manifestă interes pentru readucerea teatrului profesionist la Suceava. La urma urmei, până la oficializarea opțiunii, dar și după aceea, totul se reduce la o chestiune de bani. Și n-aș crede că puternicul județ Suceava este mai bicisnic, din acest punct de vedere, decât Botoșanii, care mai susține și o echipă de fotbal în prima Ligă, oferă și Premiul Național de Poezie, pe lângă finanțarea Teatrului, Filarmonicii și Teatrului de păpuși. Puneți în loc de Botoșani numele altor orașe capitale de județ cu potențial financiar similar sau mai mic decât al Sucevei – Bacău, Piatra Neamț, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Reșița, Arad, Sf. Gheorghe, Vaslui ș.a. – de ce acolo să se poată și în capitala Bucovinei nu? Înțeleg că lucrările de amenajare a unui sediu pentru viitorul Teatru, prin re-modelarea unei săli de cinema, sunt avansate. Iată ce veste bună aduce primăvara lui 2015! Primul pas, cel foarte important după retrocedarea clădirii Dom Polski, s-a făcut. Probabil se are în vedere nu numai sala de spectacole, ci și tehnica de scenă (costisitoare, dar obligatorie, achiziționarea unei orgi de lumini), cabinele, sala de repetiții, poate și un spațiu expozițional adiacent – sunt sigur că forurile locale s-au gândit la tot ceea ce-i necesar funcționării unui Teatru. De aici încolo începând ctitorirea trupei, cea ce-i, poate, chiar mai dificil. „Azi toate s-au schimbat” – unele în bine, altele… nu tocmai. Nu mai este cu putință, ca în 1984, să vină primarul cu o căciulă de chei, din care fiecare actor să-și „extragă” apartamentul. Nici repartizarea la Suceava a unei întregi promoții a IATC nu-i posibilă, pentru simplul motiv că… repartiții nu mai există. Există, în schimb, sumedenie de actori „produși” la Facultățile particulare de teatru și rămași fără loc de muncă – unii cu har, alții făr-de. Dacă „politica de cadre” (altfel, cum să-i spun?) va fi tipic românească, adică de tot… politică, începând cu directorul și terminând cu trupa, se profilează un fiasco… Urmează proba constituirii repertoriului, astăzi deplin liberă de constrângeri, ceea ce-i minunat, dar obligă la decizii ce implică o anume cultură teatrală și pretinde să se țină seama și de configurația trupei, și de propunerile regizorale, și de așteptările publicului. Care, la Suceava, trebuie să recunoaștem că încă necesită, în bună măsură, să fie format și adus alături de Teatru. Dacă mi s-ar cere o consiliere (pe care-s dispus s-o ofer oricând, fiindcă „teatru la Suceava” este un prea vechi proiect în care fost-am implicat) aș sugera să se apeleze la cât mai puține „importuri”: din Bucovina s-au ridicat actori de marcă ai teatrului românesc și-s sigur că pot fi aflați „localnici” de talent, bine școliți și dornici să evolueze pe scena suceveană. Dar constat că am pus căruța înaintea cailor: să așteptâm Decizia oficială de înființare a Instituției. Dea Domnul să apară!