Omagiu lui Caragiale

Teatru de scurt-metraj și teatru la purtător, de George L. Ostafi



Dramaturgul George L. Ostafi
Dramaturgul George L. Ostafi

Anul Caragiale își va găsi împlinirea la Suceava prin scoaterea de sub tipar a unui nou volum de teatru semnat de dramaturgul septuagenar George L. Ostafi.
18 piese de teatru „de scurt-metraj” și 51 de satire în versuri
George L. Ostafi, care, cu un an în urmă, își lansa la Suceava cel de-al doilea volum de teatru cu titlul „Amprente pe flăcări”, are deja gata pentru tipar un al treilea volum, care cuprinde două segmente ce reunesc 18 piese de teatru „de scurt-metraj” și 51 de satire în versuri, cuplete și scheciuri pentru teatrul de cabaret și stand up comedy.
Volumul, care este un omagiu adus lui I.L. Caragiale în anul în care se împlinesc 160 de ani de la nașterea scriitorului și 100 de ani de la dispariția acestuia, va fi cu siguranță prizat de public, fie ca lectură, fie prin punerea în scenă și interpretarea comediilor și cupletelor.
Două secțiuni cu iz culinar, „Comedii la grătar” și „Satire flambate”
Cu umoru-i caracteristic, George L. Ostafi (care, cu jumătate de secol în urmă își înscria numele pe afiș alături de cel al lui Caragiale – când, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași se jucau spectacolele „Conu Leonida față cu reacțiunea”, farsă într-un act de I.L. Caragiale, și „Ultima rădăcină”, piesă semnată de George L. Ostafi) ne propune câteva comedii, farse și cuplete satirice cu subiecte decupate din contemporaneitate, dispuse în două secțiuni cu iz culinar, „Comedii la grătar” și „Satire flambate”.
Veritabile mostre de umor scenic, care alcătuiesc împreună tabloul caricatural al României postdecembriste
Fie că este vorba de piesele de teatru „Coada de cal” („farsă hipică în două grajduri”), de „Ideologie la cazan” („comedie cu gust de țuică”), „Vorbă de clacă” („comedie lângă căpiță”) sau „Apocalipsa” („comedie pe șanț”), sau de satirele versificate „Dilema lui Scaraoschi”, „Ce-ascunde mâța cu laba”, „Plecați voi că venim noi”, „Ia bordura, na bordura”, „Testamentul bețivului” sau „Ce-am avut și ce-am pierdut”, dramaturgul sucevean, cu calitățile compoziționale ale pictorului „care este” (cum ar spune Vanghelie), ne oferă veritabile mostre de umor scenic, care alcătuiesc împreună tabloul caricatural al României postdecembriste.