TEAȘCĂ APICULTOR

Ce de surprize îți rezervă răscolirea hârtiilor vechi! În 1975 publicam, la „Junimea”, cartea lui Teașcă intitulată ingenios și incisiv „Ce rău v-am făcut?” N-a fost nevoie să recurgem, în redacție, la traducerea… din română în română, rezervată celor mai puțin deprinși cu scrisul, fiindcă Nea Titi nara cursiv, colorat și destul de îngrijit gramatical. Dacă era să emitem vreun reproș, ar fi fost de fond: „piticul” considera că, totdeauna, dreptatea îi aparține și că nimeni în afara persoanei dumisale n-ar avea acces la adevăr și drept la opinie proprie. Performanțele și, mai ales, contra-performanțele antrenorului cu fes sunt în amănunt cunoscute pasionaților de fotbal; ei bine (zicea el) totdeauna inspirația i-ar determinat victoriile și ostilitatea întregii lumi, înfrângerile. În procesul definitivării cărții, ne-am exprimat temerea că anumite liste prea exacte cuprinzând păcate ale jucătorilor ar putea fi puse la îndoială de cititori tocmai pentru exces de exactitate, isprăvile petrecându-se ehei, cu 14-15 ani în urmă: Nea Titi, păi chiar ții matale minte că, la 7 decembrie 1961, Pârcălab s-a întors „avariat”, la ora 3, de la barul „Melody” și că, la 23 ianuarie 1962, ova 17, Varga se afla căzut sub masă la restaurantul „Universității”? Drept răspuns, Teașcă mi-a adus și arătat o veche agendă jerpelită, cu titulatura „Carnetul apicultorului” (?) în care-și notase, cu rigoare și năduf, amănunte relevante pentru „viața sportivă” a fotbaliștilor de la „Dinamo”. În carte, însemnările cu pricina le-am mai periat, le-am mai domolit. Aflați o-am găsit în pod agenda lui Nea Titi, numai bună de oferit la licitație pe Internet! Sunt trecute acolo, cu meticulozitate, șiruri lungi de cifre scăzute ori adăugate, care nu știu ce înseamnă și, oricum, nu mai înseamnă nimic, adrese, numere de telefon de mult expirate, liste de cumpărături diverse ș.m.a. Dincolo de oarece haz, ditamai răbojul păcatelor (ce ocupă prima jumătate a carnetului) vine, peste 45 de ani (!) să arate cât de naivi eram în suferința noastră prilejuită de degringolada cronică a fotbalului românesc și cât de tare îi durea în cot pe jucători de soarta clubului ce-l slujeau. Vreau să cred că, în zilele noastre, viața sportivilor se orânduiește după alte principii și canoane. Fie și numai pentru că profesionismul în sine obligă. Oricum, „catalogul păcatelor” din „Carnetul apicultorului” merită făcut public, evident, cu introducerea „a fost odată ca niciodată”. Transcriu, adăugând și pasajele sărite în carte: 7.X1I.1961 – Pîrcălab a fost la barul „Melody” până la orele 3,30 dimineața. Duhnea ca un butoi. A cerut să nu facă antrenament fiindcă e… constipat!; 10.XII – Pârcălab și Uțu rămân să închidă barul „Melody” la orele 3 și jumătate. A fost și Eftimie cu ei (…) și-au luat noi și ferme… angajamente: 11.XII – Eftimie îmi cere permisiunea să întârzie în oraș, cu soția, până la ora 11, îi admit chiar până la 12. La 3 dimineața, fără soție, dar cu două gagici, era la barul „Melody”. David i-a ținut companie; 22.XII – la ora 7, adunare pentru a se pleca la Tirana. Pârcălab vine direct de la barul „Melody”, cu ochii scoși și abia vorbind. Piți Varga nu a venit la antrenament. La controlul făcut seara, acasă, n-a fost găsit; 23.I.1962 – Varga lipsește nemotivat de la antrenament. Controlat, se dovedește că, pe la orele 17, era căzut sub masă la restaurantul „Universității”; 6.II – Ene II, în noaptea precedentă (noaptea meciului, n,n.) era văzut pe la orele 2, înghesuit de pahare și de gagici, la restaurantul „Cina”; 26.II – Ivan, Uțu, Eftimie, după reîntoarcerea echipei de la meciul din Galați, s-au oprit la un restaurant și n-au plecat decât a doua zi, când trebuia aranjat localul… etc. etc. S-ar putea continua, dar cred că (vă) ajunge. Pe vremea aceea, însoțind echipele la meciurile din străinătate, sufeream amarnic văzând că, în avionul de întoarcere, fotbaliștii noștri bătuți măr (0-6 în Spania, 1-7 în Elveția…) își dădeau foc la șireturi, făceau tot soiul de poante și năzdrăvănii, jucau șeptic, gâdilau stewardesele și-și inventariau public trofeele achiziționate prin magazinele de la Zurich. „Este o mare durere să te întorci cu rușine de unde ai plecat cu cinste” – spunea Cicero. Credeam că o să se scufunde pământul cu noi la reîntâlnirea cu aeroportul Băneasa. Aș! Naivitate puștească. Fiți siguri că, în aceeași noapte, la barul „Melody”…