TE VĂD! TE VĂD!

Într-unui din ultimele numere ale „Monitorului Oficial” (973/nov. 2005) este publicată o lungă listă a persoanelor fizice și juridice suspectate de săvîrșirea sau finanțarea actelor de terorism. Nu-i o inițiativă românească; guvernul de la București doar aprobă lista, întocmită „pe baza informațiilor primite de la Consiliul de securitate al ONU”. Probabil că, de fapt, mai corect s-ar cuveni să se vorbească despre însușirea listei și nu de aprobarea acesteia de către executivul României. Cum ar putea dl. Tăriceanu să certifice, prin semnătură, că numitul Pitour Joko, zis Pitoyo, zis Pintono, zis Dalmatio, zis Dul Matin, zis Abdul Martin, zis Umar timar, zis Awar Usman, zis Djoko Supriyanto, zis Jak Imron, zis Novarianto, zis Topel, domiciliat în satul Patarukan din Java Centrală, este ori nu suspect de terorism? Însușirea documentului și punerea lui în circulație în spațiul românesc poate fi privită ca un avertisment, pe undeva asemănător cu strigătul paznicului de la vie („Te văd! Te văd!”), ori cu auto-încurajarea sonoră a caraulelor de odinioară („La Golia, bineee… La Făinărie, bineeee!”); deocamdată, bine! Dar și, mai ales, ca un instrument de lucru, în baza căruia pot fi luate masurile corespunzătoare la eventuala intrare în țară a celor de pe lista neagră. Și cum hotărîrea este semnată, alături de primul ministru, și de ministrul finanțelor, pot fi bănuite oarecari consecințe în eventuala tangență a României cu tranzacțiile financiare interesînd afacerile persoanelor juridice incriminate. Apoi, lista avertizează asupra formidabilei penetrări a cancerului Al Qaida, metastazat nu numai în statele islamice, ci și în mai toate țările Europei, Americii de Nord și Americii de Sud. Parcurgerea ei te înfioară și inoculează legitima îngrijorare că atentatele teroriste pot zgudui oriunde și oricînd o lume încă prea puțin convinsă că eventualitatea aruncării în aer, alături de turnurile gemene new-yorkeze și a (să zicem) turnului Effel, ori a podurilor de pe rîul Moscova, ori – de ce nu? – a „Intercontinentalului” bucureștean, trebuie luată cu deplină seriozitate în considerare. În sine, lista trezește și nu puține nedumeriri. Prima: alături de suspecți cu adresa necunoscută, apar zeci și zeci de nume însoțite de precizări exacte ale domiciliului, datelor personale, inclusiv ale Codului fiscal individual, echivalent în bună măsură cu codul numeric personal de la noi. Și nu-i vorba despre teroriști prezumtivi pitulați în peșterile Afganistanului, ci de rezidenți (ori chiar cetățeni) domiciliați bine mersi în Italia, Maroc, Amman, Brazilia, Tunisia, Irlanda ș.a.m.d. Să înțelegem că sunt doar arătați cu degetul („Te văd!”), că autoritățile îi țin sub permanentă observație și doar lipsa probelor concrete amînă arestarea? Și mai interesant pare faptul că, potrivit listei, exact în țara cea mai crunt lovită de Al Qaida, USA, nu viețuiește… nici un suspect! Mai degrabă aș crede că americanii n-au făcut publice suspiciunile proprii – de ce? Cînd se ajunge la enumerarea persoanelor juridice suspectate de săvîrșirea sau finanțarea actelor de terorism, suntem obligați s-o ținem din uimire în uimire. Dac-aș avea la dispoziție cartea de telefon a Bagdadului, sunt sigur de constatarea că mai puține sunt organismele guvernamentale… nesuspectate! Și Centrat Petroleum enterprise, și Directorate general of Bagdad electricity distributwn, și Irak Brodcasting and tetevision establishment și Ministri of Oil și 74 (!) de state enterprise, de la drumuri și poduri la distribuția gazelor, de la industria oțelului, la managementul agriculturii, de la administrația apelor minerale, la industria alimentară – tot ce înseamnă pîrghie statală de bază a fost inclus (probabil, nu fără motiv) pe lista neagră. Atunci, cum să mai mire cvasi-imposibilitatea normalizării Irakului? Practic, „pacificatorii” sunt obligați să „coopereze” cu… suspecții. Și atunci, ce să facă? Strigă și ei ca-n vie: „Te văd! Te văd!”„.