Tribunalul București arată, în motivarea deciziei de arestare a lui Sorin Ovidiu Vîntu, că inculpatul a urmărit intimidarea lui Sebastian Ghiță, prin exercitarea unei presiuni constante, iar numărul mare de persoane trimise la sediul Realitatea TV sunt primele elemente ale șantajului.
Tribunalul București (TB) consemnează în motivarea deciziei sale că în 27 martie 2011 a avut loc primul moment din conținutul constitutiv al infracțiunii de șantaj, faptă de care este acuzat și arestat Sorin Ovidiu Vîntu.
„În acea seară, inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu, însoțit de inculpatul Ion Ilie Cezar și de un număr mare de persoane, estimat de partea vătămată (Sebastian Ghiță-n.r.) și de martorul Alexandru Iacobescu la aproximativ 40, a pătruns în spațiul Realitatea TV”, notează TB.
În continuare instanța arată că cei doi inculpați au intrat în biroul lui Sebastian Ghiță, managerul Realitatea Media, iar Vîntu i-a cerut schimbarea directorului editorial, amenințându-l că în caz contrar va cere unor persoane să îl omoare.
„Pe parcursul discuțiilor care au avut loc cu acest prilej, inculpatul Vîntu i-a cerut părții vătămate suma de 200.000 de euro, în numerar, pentru a nu-i mai face probleme și pentru a nu pierde banii investiți până la acel moment, iar pentru a evita escaladarea conflictului, partea vătămată a afirmat că va analiza această variantă. Totodată, Vîntu l-a desemnat pe Ion Ile Cezar ca reprezentant al său (acesta a fost momentul în care Ghiță la cunoscut pe Cezar) care din acel moment a însoțit zilnic partea vătămată, zilnic s-a aflat în acel sediu alături de partea vătămată pentru a se asigura că aceasta se conformează cererilor sale”, arată TB.
Instanța subliniază că teama creată părții vătămate rezultă din faptul că în acele împrejurări, pentru a determina inculpații și persoanele care îi însoțeau să părăsească sediul postului de televiziune a apelat serviciul 112 și a solicitat intervenția unui echipaj de poliție, care a identificat, la momentul la care a sosit la fața locului, prezența a zece persoane. Acestea și-au justificat prezența invocând că lucrează pentru o societate de pază, dar a rezultat că nu erau angajați ai acesteia iar acea societate nu avea atribuții legate de paza imobilului.
Din mijloacele de probă mai sus menționate rezultă indubitabil că inculpatul Vîntu a urmărit intimidarea părții vătămate, prin exercitarea unei presiuni constante. Numărul mare de persoane trimise la sediul Realitatea TV reprezintă elemente ale șantajului. Aceste împrejurări au fost filmate de către o jurnalistă, iar caseta cu înregistrarea prezenței mai multor persoane și a inculpatului Vîntu a fost depusă la dosarul de urmărire penală.
De altfel, s-a dovedit că scopul prezenței inculpatului Vîntu a fost de a convinge persoana vătămată de „forța” pe care o deține inclusiv datorită asocierii cu persoane care execută dispozițiile sale, acesta fiind și cazul inculpatului Ion Ilie Cezau, zis Nelu Legionaru. „În lumea mea, întâi se dă o lecție, atunci când ești chiar trei, după aia corecția, imediat. Eu ți-am dat două lecții, n-a urmat nicio corecție, două lecții și o discuție. Vrei s-o iei în serios, o iei în serios, tati, nu vrei s-o iei în serios, n-o lua în serios …”. De altfel, așa se exprima și inculpatul Vîntu, Cezar este „păstrătorul” înțelegerii cu partea vătămată.
Temeinicia acestei interpretări rezultă din probele administrate în cauză și din evoluția acțiunilor de constrângere din zilele următoare în care presiunea a fost menținută, prin intermediul inculpatului Ion Ilie Cezar, notează TB.
Deci, din acest moment posibilitatea părții vătămate de a lua hotărâri conform propriei voințe a fost încălcată prin constrângerea exercitată asupra sa, care, în mod obiectiv i-a produs temere. Această constrângere, având un caracter serios, a fost exercitată direct și indirect de către cei doi inculpați și a provocat nesiguranță părții vătămate, obligând-o la o anumită comportare prin care putea să suporte consecințe păgubitoare.
Împrejurările descrise rezultă din declarația părții vătămate, care se coroborează cu cea a martorului Alexandru Iacobescu, reprezentantul SC Asesoft SA în consiliul de administrație al SC Realitatea Media SA. Totodată, în cuprinsul discuției care a avut loc între inculpat și partea vătămată la data de 2 aprilie 2011 se face referire la acest incident, prilej cu care Vîntu afirmă că intenția sa inițială fusese „să-ți administrez lecția maximă, ca să termin și să dau o lecție tuturor…bă puștiule la mine îngroparea nu înseamnă teritoriu interzis…face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Eu nu glumesc cu asta”.
Tribunalul București notează, în motivarea deciziei sale de arestare preventivă a lui Vîntu și Cezar, că judecătorul fondului, de la Judecătoria sectorului 5, a ignorat o serie de aspecte, atunci când a analizat temeinicia propunerii Parchetului de a lua măsuri preventive față de cei doi inculpați.
Prezența inculpatului Ion Ilie, care nu avea nicio calitate în cadrul societății, la discuția dintre Vîntu și Ghiță la acea dată, 27 martie avut rolul de a asigura o credibilitate sporită amenințărilor cu acte de violență.
„Trebuie menționat că în cursul anului 2010 au existat mai multe relatări în presă referitoare la posibila implicare a celor doi inculpați în încercarea de a asasina mai multe persoane, printre care fostul director al unui serviciu de informații, împrejurare cunoscută de partea vătămată și care a fost de natură să contribuie la starea sa de temere”, notează TB
Acesta a fost de altfel motivul pentru care, în perioada ulterioară, inculpatul Ion Ilie Cezar s-a prezentat în fiecare zi la sediul SC Realitatea Media SA, prezența sa având rolul de a accentua intimidarea părții vătămate în condițiile în care aceasta nu era angajată la societate, nu avea atribuții efective în administrarea societății, exercitând o presiune constantă. Inculpatul Ion Ilie avea sarcina de a-i transmite solicitările coinculpatului, precum și de a primi suma de bani solicitată. Din acest motiv, inexistența unor amenințări directe adresate de Ion Ilie lui Ghiță nu înlătură calitatea sa de participant la săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În plus, spune TB, prezintă relevanță și faptul că, periodic, inculpatul Ion Ilie Cezar l-a informat pe co-inculpatul Vîntu, la cererea acestuia, cu privire la probabilitatea realizării scopurilor infracționale comune, respectiv certitudinea obținerii sumei de bani pretinse de la reclamant, precum și modul în care acesta respectă condițiile care i-au fost impuse, la întrebarea inculpatului Vîntu: Cum a reacționat?”, inculpatul Ion Ilie afirmând: „Bine, e al meu! îl am pus la brelocul de la chei!”.
Totodată, TB afirmă că în 2 aprilie 2011 a avut loc un alt moment al conținutului constitutiv al infracțiunii de șantaj.
„La acea dată a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul V.S.O. și partea vătămată, intermediată de I.I.C.în benzinăria P. din com P., jud. P.. Cu acest prilej, în autoturismul inculpatului a avut loc o discuție, pe care partea vătămată a înregistrat-o cu un reportofon pus ulterior la dispoziția organelor de urmărire penală. Această măsură de prevedere, improprie în alt context, a fost imaginată de partea vătămată ca o minimă protecție, tocmai urmare a evenimentelor sus menționate și a stării de teamă și nesiguranță”, notează TB.
Elementul material al infracțiunii de șantaj este susținut de afirmațiile inculpatului Vîntu, „de modalitatea repetitivă a urmăririi suprimării vieții părții vătămate”. De altfel, inculpatul nu a urmărit doar suprimarea vieții părții vătămate, dar și compromiterea imaginii părții vătămate, mai spune TB, indicând înregistrările discuției dintre cei doi, în care Vîntu îl amenință cu moartea pe Ghiță.
„Totodată, trebuie remarcat modul în care, pentru a face credibile amenințările, inculpatul face referire la informații din trecutul său care se coroborează cu informațiile apărute în mass media cu privire la aceleași aspecte, precum cele privind antecedentele sale penale, relația cu serviciile de informații, tranzacționarea certificatelor de proprietate sau implicarea în planuri de asasinare a unor persoane. Detalierea planurilor de a ucide partea vătămată nu reprezintă o condiție a laturii obiective a infracțiunii, astfel încât referirea din cuprinsul încheierii la lipsa acestor detalii este lipsită de relevanță, simpla afirmație a intenției de a suprima viața părții vătămate în contextul dat fiind suficientă pentru existența amenințării. Sub aspect subiectiv, atitudinea ulterioară a părții vătămate confirmă temerea care i-a fost creată. Astfel, după întâlnirea din 2 aprilie 2011 partea vătămată a sesizat la 3 aprilie 2011 organele de urmărire penală, iar la data de 4 aprilie 2011 (prima zi lucrătoare) a solicitat instituirea pazei la locuința personală, de către o societate specializată”, consemnează TB.
Instanța care a decis arestarea celor doi inculpați mai subliniază faptul că evitarea plății penalităților sau obținerea sumei nedatorate de 150.000 de euro reprezintă, totodată, folosul ilicit urmărit de inculpatul Vîntu ca element al laturii subiective a infracțiunii de șantaj.
„De altfel, după coroborarea probelor administrate, o analiză atentă relevă faptul că efectul dorit a se produce asupra părții vătămate a fost de a ceda pretențiilor pecuniare nejustificate, însă contextul discuțiilor a fost grevat pe activitatea derulată în baza contractului de management”, mai spune sursa citată.
Sorin Ovidiu Vîntu și Ion Ilie Cezar sunt acuzați că l-au șantajat pe Sebastian Ghiță, de la care ar fi cerut 150.000 de euro pentru a nu denunța contractul de consultanță și management dintre Realitatea și Asesoft.
Potrivit procurorilor, în perioada martie – aprilie 2011, sub amenințarea denunțării unilaterale a unui contract de consultanță și management, Vîntu i-a pretins lui Sebastian Ghiță suma de 150.000 de euro.
„Actele de amenințare și constrângere au fost întreprinse de inculpatul Vîntu atât personal, cât și prin intermediul inculpatului Cezar, care la rândul său urma să obțină un folos injust. Inculpatul Vîntu a recurs la amenințări cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei, de natură a induce acesteia temerea că se pot materializa, fapt ce l-a determinat să-și ia măsuri de protecție”, informa Parchetul instanței supreme.
În 21 aprilie, Sorin Ovidiu Vîntu, alături de Ion Ilie Cezar, a fost reținut, pentru șantaj de procurorii Parchetului instanței supreme, pentru că a pretins lui Sebastian Ghiță 150.000 de euro lunar, acțiunea survenind unei plângeri din 4 aprilie a managerului Realitatea Media. Lui Ghiță i s-au cerut 200.000 de euro, însă managerul Realitatea a spus că dă doar 150.000 de euro.
Banii au fost ceruți pentru ca Ghiță să „să fie lăsat în pace” de Vîntu și să rămână managerul Realitatea, după ce patronul Asesoft a plătit datoriile postului TV și a făcut investiții, suma ridicându-se la zece milioane de euro.
Ca garanție că Ghiță va face ce i se cere, Vîntu l-a trimis pe Ion Ilie Cezar, zis Nelu Legionaru, să fie „umbra” managerului Realitatea TV, a susținut Parchetul, situație confirmată de interceptările realizate de anchetatori.
În momentul în care Ion Ilie a fost prins de anchetatori cu suma de 150.000 de euro, la sediul realitatea TV, acesta a spus că reprezintă rata de leasing pentru un elicopter, însă, potrivit contractului, acveastă rata este de 13.000 de euro, mai spun procurorii.
Judecătoria sectorului 5 București a respins propunerea Parchetului de arestare a celor doi, însă Tribunalul București a decis, în 29 aprilie, încarcerarea lui Vîntu și Cezar.
