Taxe de „ieri” și de „azi”

Apropierea campaniei pentru alegerile locale (iunie a.c.) accentuează/amplifică disputa între diverse forțe politice, grupuri și categorii sociale. Discursul demagogic, populist, inconsecvența între poziția exprimată „ieri” și cea adoptată „astăzi”, ipocrizia, atacurile de tip personal, acuzațiile nefondate, inventarea unor subiecte de presă, par a deveni caracteristici curente pentru susținerea unor interese partinice. Evident, se pune întrebarea: „Astfel de instrumente în susținerea discursului politic vor mai avea succes sau nu în fața electoratului, vor mai fi eficace sau nu în România anului 2008?”.
Recent, domnul Președinte Traian Băsescu a trimis o scrisoare Executivului prin care se solicită renunțarea la taxa auto, respectiv modificarea unor articole din Codul Fiscal pe motiv că acestea contravin Tratatului de aderare a României la UE și prejudiciază interesele românilor. Este absolut halucinant! Astăzi dl. Traian Băsescu „uită” că a promovat cu vreo doi ani în urmă Codul Fiscal și taxa de primă înmatriculare concepută de dna Sulfina Barbu, ministru PD la acel moment. În fapt, taxa invocată, pe marginea căreia s-au formulat zeci de puncte de vedere pro și contra, ar trebui să se numească „taxa Sulfina Barbu”! Dincolo de originile acestei controversate taxe, întrucât nu aspectele formale contează, este util să discutăm pe chestiunile de fond, să delimităm pozițiile partidelor politice în funcție de fondul problemei invocate. Într-adevăr, poate maniera în care a fost concepută/gândită taxa auto nu a fost dintre cele mai inspirate; în plus, poziția critică a UE față de taxa auto ar trebui să dea de gândit Guvernului României. Într-adevăr, aderarea României la UE înseamnă și o serie de obligații asumate de țara noastră, cât și unele drepturi ce derivă din acest statut. Să nu uităm că în spațiul comunitar problematica mediului înconjurător, chestiunile legate de poluare etc. sunt extrem de sever „taxate” prin legislație și mecanismul instituțional construit; Garda de Mediu sau alte instituții similare, în diverse țări membre UE, impun treptat tuturor actorilor economici, dar și populației, un alt tip de comportament față de mediul înconjurător. Mai mult, spun explicit în calitate de economist, că orice tendință spre fiscalitate excesivă constituie o politică publică extrem de discutabilă. Atât cât reușesc eu să percep, cred că în loc de „taxa auto” ar fi preferabilă o „taxă de mediu”, fondurile cumulate pe această cale urmând să aibă destinația expresă de soluționare a unor chestiuni legate de poluarea mediului înconjurător.
În ceea ce privește poziționarea partidelor politice, îndeosebi a PD-L , apreciez că este vorba doar de o încercarea de a obține câștiguri electorale pe seama criticării taxei auto; inclusiv PSD, prin vocea d-lui Titus Corlățean, consideră că atitudinea d-lui Boc este halucinantă atunci când susține sprijin pentru o eventuală moțiune de cenzură pe acest subiect; nici măcar PRM, din declarațiile făcute, nu susține un astfel de demers. Discutând despre ipocrizie și inconsecvență în disputa politică actuală este suficient să amintesc faptul că prin 1997 dl. Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, a impus o taxă pentru fondul special al drumurilor, taxă ce a dus ulterior la falimentul a zeci de firme trasportatoare/prestatoare de servicii. Îmi amintesc și acum miile de plăcuțe instalate pe marginea șoselelor din întreaga țară, plăcuțe având inscripționată sintagma „Aici sunt banii dumneavoastră!”. Îmi amintesc, în egală măsură, că la promovarea actului normativ pentru a impune acea taxă executivul din care făcea parte dl. Traian Băsescu a impus și sancțiuni usturătoare pentru cei care s-ar fi sustras plății. Ce anume ar trebui să înțelegem actualmente? Executivul din 1997 era unul legitim și avea dreptul să promoveze diverse acte normative, iar cel de astăzi este unul ilegitim? Este sau nu necesar un minimum de consecvență între poziția publică adoptată „ieri”, față de cea adoptată „astăzi” de către orice lider politic? Dar unde sunt acum acei bani plătiți de fiecare cetățean posesor de mașină? Din acele fonduri acumulate, spun unele voci din media și alte cercuri informate, s-au consolidat zeci de firme apropiate astăzi de Palatul Cotroceni, firme numite „regii asfaltului de astăzi”; nu cu mult timp în urmă astfel de firme au acceptat să facă „muncă patriotică” pentru igienizarea unor zone de la marginea Bucureștiului. De ce oare?