Un trandafir, cu orice alt nume” poate să miroasă la fel de dulce, dar originea numelor unor țări poate fi foarte confuză, uneori.
În ceea ce privește Spania, spre exemplu, specialiștii încă se mai ceartă. Una dintre cele mai vehiculate teorii arată că fenicienii veniți în acest loc au găsit o asemenea abundență de iepuri, încât l-au numit după specia de animale. Singura lor problemă a fost că au confundat iepurii cu hiracoideele de Africa (mamifere asemănătoare iepurilor, care trăiesc în grupuri – n.r.). În plus, ei au creat confuzie și prin faptul că au numit țara în dialectul canaanean, în latină traducându-se Hispania.
Franța – cei mai fericiți oameni din lume sunt cei liberi, la fel ca aceia care au dat numele acestei țări. Cunoscuți ca franci, ei și-au numit regiunea unde s-au așezat „țara celor liberi”. Istoricii susțin că francii proveneau dintr-un trib vest-german care a pătruns pe teritoriul Imperiului Roman din Frisia.
Marea Britanie – chiar dacă este greu de crezut, acest nume derivă de la un stil de machiaj. Primii locuitori ai insulelor erau cunoscuți pentru că se pictau pe fețe, cuvântul folosit pentru a-i denumi fiind „pritan”. Cu toate acestea, există specialiști care consideră că numele țării provine de la zeița celtică Brigid.
America – având în vedere că a fost descoperită de Christopher Columbus, este o minune că locuitorii Statelor Unite nu se numesc columbieni. Dar numele acestui loc derivă, de fapt, de la un alt explorator, care a trecut aproape neobservat până după moartea sa, în 1512. Amerigo Vespucci a efectuat patru călătorii, fapt atestat de două scrisori: „Mundus Novus” (Lumea Nouă) și „Lettera” (Cele patru călătorii) în care experiența sa este prezentată în detaliu. Scrisorile l-au inspirat pe istoricul și cartograful Martin Waldseemuller, care a denumit țara cu versiunea latină feminizată a numelui Amerigo.
Canada era doar un sat foarte mic. Numele derivă, de fapt, de la cuvântul indian „k’anata”, care înseamnă „așezare mică”.
(Click News)
