Tăriceanu e un Shakespeare mai urât

Să mai spună careva despre Tăriceanu că nu e și el oleacă de Șecspir. Probabil că s-a molipsit de la prea mult stat lângă colegul de partid Vosganian. Sau or fi frecventat aceleași dame, că bolile de felul ăsta să se mai iau și pe calea intimă.
Iac-așa, întâlnindu-se el nițel cu primarii de comune din țară, poetul Călin a găsit o breșă pe unde să îndese câteva figuri de stil, referitoare la ceea ce îl doare mai tare și mai tare. Anume că toată lumea în România face „gargară cu corupția”, în loc să facă gargară cu mușețel, cum se obișnuiește.De dimineață până seara, numai cu corupția în gură se stă.
Cu gușa sa – asemănătoare unui scrot de berbec– tremurând de indignare, Călin file din poveste a adăugat că are loc „o vânătoare de vrăjitoare”, care în final va duce la ”distrugerea elitelor românești”. Că foarte mulți primari sunt nevoiți să treacă prin anchete „extrem de neplăcute pentru ei”, în final dovedindu-se că sunt nevinovați.
Primarii din sală l-au aplaudat cu forță pe Tăriceanu, gândind că ei sunt elitele respective, a căror distrugere se dorește. A contat și că pe căciulile lor de miel se simțea apăsarea unor muscoi grei ca pietroaiele de pus pe murături. Apropo, știe cineva vreun primar serios din mediul rural, care să nu se fi dedulcit și el la fondurile – europene, naționale sau chiar comunale – care i-au trecut prin mânuri?
Niște observatori atenți au observat că declaratia tăriceană seamănă cu formulările lui Adrian Năstase, care, în 2003, respingea afirmațiile ambasadorului american de atunci – Michael Guest, homosexual și el – cu privire la problema corupției din România: „dacă e o problemă, spuneți, măi băieți, cine e ăla corupt, să-l împușcăm pe stadion. Ne tot plimbăm cu corupția în gură.”
Sperăm că Tăriceanu va merge și mai departe pe urmele lui Năstase. Iar noi… Noi om umbla cu corupția în gură, dar ei umblă cu corupția în buzunar. Asta e diferența!