Cea de-a XV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari, manifestare tradițională organizată sub egida Consiliului Județean Suceava de Secția de Etnografie a Complexului Muzeal Bucovina, s-a deschis sâmbătă, în preziua intrării în luna lui Gustar, în incinta Muzeului Satului Bucovinean de pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei.
70 de meșteri populari și artizani din mai multe zone etnografice ale țării
Organizatorii au invitat în acest an cca. 70 de meșteri populari și artizani din mai multe zone etnografice ale țării care și-au etalat produsele pe standurile și mesele de expunere înșiruite de o parte și de alta a aleii care străbate muzeul în aer liber.
Au fost reprezentate principalele meșteșuguri tradiționale ca țesutul, brodatul, împletitul din fibre vegetale, olăritul, încondeiatul ouălor, prelucrarea lemnului, pictura de icoane pe lemn și pe sticlă, dar au fost etalate și produse manufacturate situate la granița dintre artă și meșteșug, produse care s-au impus prin originalitate, diversitate și măiestrie în execuție.
„Lingura mărturisitorilor de artă tradițională românească”
Întâmpinându-și vizitatorii de la intrare cu o gamă bogată de țesături și cusături tradiționale, cu costume populare bucovinene din zona Mănăstirii Humorului, realizate de Eleonora Lommer și Veronica Hojbotă, alături de care își prezenta produsele meșterul cioplitor Florin Cramariuc, starostele meșteșugarilor bucovineni (președintele Asociației Meșterilor Populari din Bucovina), târgul de la Suceava a constituit prilejul prezentării celei dintâi „Linguri a mărturisitorilor de artă tradițională românească”.
Lingura, pe care alături de semnăturile organizatorilor manifestării (în frunte cu directorul general al CMB, Constantin-Emil Ursu) au avut dreptul să-și treacă numele numai meșterii populari autentici, „mărturisitori ai tradiției”, așa cum a întărit starostele Florin Cramariuc, este ca o pagină de cronică păstrătoare a numelor celor care respectă tradiția și meșteșugul.
De la linguri de lemn, la piese de mobilier rustic
Prelucrarea lemnului era reprezentată și de frații Nucu și Codrin Bența, din Fălticeni, care ofereau publicului de la linguri, la piese de mobilier rustic, lăzi de zestre (400 lei), blidare (200 lei), mese și scaune (300 lei) sau, ca piesă absolut remarcabilă, un jilț cioplit dintr-un trunchi de nuc (2.000 lei).
La extremitatea aleii, în celălalt capăt al târgului, suceveanul Valentin Tipa și-a diversificat producția de la prelucrarea artistică a lemnului (căușe și linguri, vârtelnițe, blidare, cufere sau o masă cu două scaune, din lemn de tei, la prețul de 900 lei), la tablouri pictate în culori de ulei, naturi statice și peisaje cu prețuri cuprinse între 100 și 180 lei, în funcție de mărimea lucrării.
Pictori și iconari
Cu lucrări de pictură apropiate de arta naivă era prezent și suceveanul Iulian Dziubinschi, iar concitadinul Iosif Csukat conferea picturii valențe originale prin plachetele sale decorative realizate din lemn „îmbrăcat” în straturi de gleturi cu aspect de ceramică.
Iconarii constituiau o prezență aparte, de la vestitul Ioan Pop din Zalău, care pictează în ulei pe sticlă realizând câmpurile de fundal din foiță de aur și de argint (cu prețuri cuprinse între 50 și 400 lei), la botoșănenii (din Săveni) Cristina și Neculai Turiceanu, care pictează compoziții biblice cu multe personaje, pe care le încadrează într-un chenar ornamental executat cu multă migală (100 – 700 lei), sau la artistul plastic Liviu Șoptelea, iscusit pictor iconar pe sticlă sau pe suport de lemn (50 – 350 lei).
Ceramiști
Alături de ceramiștii din Horezu (Ana Bâscu) sau din Corund (Balasz Sandor), care s-au remarcat prin diversitatea pieselor și prin paleta cromatică specifică, o notă aparte a făcut Mihai Bulancea, din Iași, cu vase din argilă de mici dimensiuni, unele decorate în relief cu motive colorate cu pigmenți naturali, cu denumiri ca „Romanițe”, „Pași pierduți”, „Flori de câmp”, „Scara moldovenească”, „Dinți de lup” sau „Doar pentru doi prieteni”. Cu piese ceramice realizate manual din argilă de Potigrafu, care perpetuează formele și motivele cucuteniene, au venit de la Roșiorii de Vede Elena-Nicoleta și Ion Mitroi, iar meșterul sticlar Dan Bordeaianu, din Bucecea, etala o gamă variată de piese de sticlărie multicoloră.
Împletituri din papură, turtă dulce, covoare cu motive moldovenești și curele din piele
Szekely Marton, din Bistrița, era singurul ofertant de împletituri utilitare din papură, de la pălării și papuci de casă, la coșuri cu forme și mărimi diferite, iar tizul președintelui comunist al României, Nicolae Ceaușescu, din Curtea de Argeș, etala, învelite în celofan, forme glazurate de turtă dulce.
Iulian Mihalachi, din Bălțătești – Neamț, proprietarul unui mic atelier de țesut covoare, își expunea marfa, covoare (600-700 lei), lăicere (150-180 lei) și carpete din lână, decorate cu motive moldovenești preluate de pe scoarțele vechi, iar ieșenii Constantin și Eugenia Vasiliu (însoțiți de cățelușa Pușa) – care-au ridicat aidoma vechilor meșteri breslași steagul lor de meseriași – prezentau confecții din piele, curele și chimire din piele, dar și centuri late, călugărești, poansonate cu marca lor proprie.
*
Târgul, care a fost vizitat la deschidere de președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, și vicepreședintele Vasile Ilie, a avut un flux permanent de vizitatori, biletul de intrare fiind doar de 1,5 lei. În fiecare din cele două zile, pe scena în aer liber din incinta Muzeului Satului Bucovinean, au evoluat interpreți și fanfare de muzică populară.
Măști laice
Între toți cei care-au venit să-și valorifice produsele s-a aflat și Adrian Iftime-Iacob, profesor de limba engleză la școala din Oglinzi – Răucești, județul Neamț, care a participat la târg doar ca să prezinte vizitatorilor măștile laice realizate de el din blană de oaie, lână și postav, măști pe care a-nvățat să le facă de la vestitului meșter și colecționar Nicolae Popa, din Târpești.
„Măștile – a spus el – nu sunt pentru vânzare, pentru că fac parte din recuzita Ansamblului de copii «Moștenitorii de Oglindești», ansamblu de datini și obiceiuri de iarnă care participă la festivaluri folclorice”. „Dac-aș vinde vreuna dintre măști, trebuie să fac alta la fel, mai ales că și copiii s-au obișnuit cu ele. Le-am adus doar ca să le expun și dacă cineva vrea una, ne înțelegem și îi fac!”
Adrian Iftime-Iacob lucrează cam o lună de zile la o mască și vrea să realizeze o expoziție, într-o casă veche din sat, cu 101 măști diferite.
