Târgul de toamnă, ultima strigare

Azi au loc ultimele meciuri din etapele de toamnă ale competițiilor europene. Echipele care mai au încă speranțe de calificare pentru fazele superioare, cele din primăvară, au pus la bătaie tot ce au mai bun în bătătură pentru a-și atinge obiectivul. Celelalte, deja calificate, unele încă dinaintea etapei penultime (situație în care, de-a dreptul miraculos, se află și Steaua – că „FCSB” să-i spună știți dv. cine, plus mamele domniilor lor!), n-au decât să-și menajeze titularii, să joace cu cei mai nejucați din lista trimisă la UEFA, să experimenteze formule de joc și scheme tactice până dau în bâlbâiala. Tot Steaua, la care e greu de presupus că vom vedea mari surprize pe frontul tacticii, fiindcă pentru asta ar fi nevoie măcar de un antrenor calificat, se afla într-o situație cumva atipică, deoarece în loc să caute formule de joc surprinzătoare în perspectiva prezenței în „primăvara europeană”, ea joacă complet atipic, titularizându-i pe cei care nu vor apuca nici Crăciunul, darămite șaisprezecimile Europa League! Vorbesc, desigur, despre Alibec, pe care nici un antrenor, fie el calificat sau Dică, nu l-ar introduce nici în amicale cu juniorii proprii, și nicidecum în cupe europene, fiindcă omului fotbalul pare să i se fi evaporat în totalitate. Această involuție a unuia dintre cei mai talentați fotbaliști români este în egală măsură nefericită și neliniștitoare. Eu nu pot să o pun în legătură cu nimic, ci poate doar cu accidentarea lui Alibec, care e posibil să fi fost mult mai gravă decât ni s-a spus, iar acestea să fie doar consecințele. Acum puțină vreme, pe Alibec dădeau niște englezi vreo 10 milioane. Becali, ca de obicei, s-a lăcomit. Acum, l-ar da și cu cât l-a luat, numai că nici 2 milioane nu mai dă nimeni. Poate doar echipa lui Șumudică, unde îi doresc din inimă să ajungă. Sper că diseară va reuși să rupă lanțul. E, oricum, ultima strigare de la târgul de toamnă.