Eram copil și mergeam uneori cu bunicii la un târg țărănesc în care se vindeau de toate: grâu, porumb, ovăz, brânză, nuci, producția costelivă a micilor proprietăți țărănești. Mă atrăgea, însă, o margine anume a târgului unde se vindeau cai. Asistam, emoționat, uneori trist, la etapele unei negustorii care pitea în ea teatru, talent oratoric, șmecherie, persuasiune. Calul ăsta, zicea vânzătorul, face trei milioane. Cară la deal două căruțe legate una de alta, pline cu lemne, de parcă ar căra doi saci cu fulgi de rață. Nici nu simte. Fugi, domnule, replica plictisit cumpărătorul care prețăluia cu priviri furișe animalul legat de gard. E o mârțoagă. Nu dau mai mult de cinci sute de mii pe el și asta ca să-ți fac un hatâr și să te scap de mârțoagă. Cât ai zis?! – urla proprietarul insultat până în măruntaie. Mai bine îl împușc decât să îl dau la prețul unei oi. Își întorceau spatele ca și când nu mai vroiau să se vadă în veci. Peste un ceas îi vedeai tot împreună și până la urmă băteau palma pentru un milion de lei. Nu mai țin minte exact valorile leului de atunci, dar cam astea erau proporțiile.
Mi-am amintit scena urmărind partidele de fotbal de la Campionatul European când, nu o dată, comentatorii anunță prețul la care a fost vândut sau cumpărat nu știu care fundaș sau vârf de atac. Chelsea a dat 17 milioane de euro pe el și acum nu îl dă fără 30 de milioane. Se fac aprecieri, sunt numiți antrenori care se pricep și care evaluează corect, echipe care se omoară după un jucător sau altul. Sunt cluburi, aflu de la un cunoscător, care se ocupă, fără a avea explicit menționat în obiectul de activitate, doar de cumpărarea și vânzarea fotbaliștilor. Îi cumpără ieftin din țările subdezvoltate sau sărace, în mod special din zonele africane, dar și din estul european, îi îngrașă propagandistic un an – doi, apoi îi vând la prețuri de zece și uneori de o sută de ori mai mari. Un fel de geambași de cai.
În România, latifundiarul Becali anunța cu ceva vreme în urmă că scoate la vânzare nu o turmă de mioare, ci o turmă de cârlani fotbalistici. Dică era evaluat la, dacă țin bine minte, trei milioane de euro. Nu las un cent mai jos, striga stăpânul Stelei ca în târgul copilăriei mele, negustorul de cai. Pe Goian nu-l dau fără patru milioane de euro. Nu-l am încă de vânzare pe Rădoi. În enumerarea calităților produsului scos la târg sub emblema Goian erau înșirate înălțimea, capacitatea de a trece rapid din apărare în atac, jocul de cap. Ăsta ia mingea cu fruntea din cer și o îndeasă direct în plasă. Fugi, domnule, ar fi zis pesemne cumpărătorul, care se arată plictisit și neîncrezător. Lipsea să îi arate dinții și să îi ridice copita.
Oricum, negoțul de fotbaliști, la noi și în lume, e unic în felul lui. N-am auzit să se vândă un șahist, un sportiv specializat în caiac-canoe, sau un alergător cu bicicleta. N-am auzit pe nimeni zicând că nu dă biciclistul X fără 500 de mii de euro. Mă întreb cât ar costa, în logica negoțului de oameni, un popă de țară, un învățător sau un potcovar. Probabil, 200 de lei.
Traian Băsescu i-a numit plastic pe jurnaliști, firește pe cei care îi sunt potrivnici și îndrăznesc să îi observe cusururile, tonomate. Cât ar da oare președintele pe un tonomat potrivnic, la un târg de cai cu ziariști? Negoțul de oameni a fost întotdeauna tragic. În sclavagism era o îndeletnicire curentă. Azi îmi pare nu numai tragic, ci și dezgustător.
În rest, Campionatul European de fotbal mi-a arătat câteva faze inspirate, câteva echipe mai răsărite din care pe locul întâi, pentru mine, rămâne cea a Olandei. Ai noștri au avut meritul de a ajunge până aici, într-o grupă cu destule obstacole. S-au situat deasupra Olandei care s-a răzbunat jucând zilele trecute cu o echipă a României amețită. Olandezii, spre rușinea noastră, au întrebuințat doar rezervele. Egalurile cu Franța și Italia menajează orgoliile rănite ale suporterilor și fotbaliștilor deopotrivă. Cei care cer decapitarea lui Mutu pentru ratarea penalty-ului care ne-ar fi adus calificarea în sferturi uită amănuntul că același jucător, prin golurile marcate, a făcut posibilă urcarea Golgotei. Probabil că, la târgul de cai, unii ar fi dispuși să-l dea pe talentatul înaintaș la prețul unei capre.
