TĂRĂȘENI. Menționat în 1680, apoi în 1683, când Ștefan Petriceicu Vodă dăruia mănăstirii Sf. Onufrei „satul Tărășeni, cu eleșteu și o moară”, satul de pe malul drept al obârșiei pârâului Cotoveților a fost colonizat, în 1780, cu 150 familii de ruteni, din care vor rămâne doar 48 familii, până în 1784, care se alăturau celor câteva familii românești existente. Ulterior, aveau să se stabilească în Tărășeni și câteva familii germane și evreiești.
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Tărășeni a fost ctitorită, în 1814, de Zoie de ARAP, fiind dotată cu un iconostas, în 1829, dăruit de George de ARAP, George de REUS, Ioan de VOLCINSCHI, Adam și Karl SCHOLZ, Ioan ALEXANDRIUC și Petru IANOVICI. În 1888, biserica avea să aibă parte de o totală restaurare. În 1843, biserica avea 448 enoriași, patron bisericesc era Adam de SCHOLZ, dar postul de preot administrator era vacant. În 1876, cei 1.137 enoriași din Tărășeni și Prevoroki erau păstoriți de parohul Ioan LUPU, patron bisericesc fiind Cornelie ȘTEFANOVICI. În 1897 avea să fie construită biserica Sfântului Dimitrie de la Prevoroki. În 1907, paroh al celor două biserici era Leon POIENARIU, născut în 1871, preot din 1896, paroh din 1906, cantor fiind, din 1900, Ioan CUDLA, născut în 1885.
Din 1880, funcționa în Tărășeni o școală cu 3 clase, din 1900 fiind dată în folosință o alta, cu 2 clase, la Prevoroki[1].
În 1890, Tărășenii aveau 1.786 locuitori, primar fiind Noe Herș. Învățător era Dimitrie Nedelco, Ioan Lupu era paroh, iar Ion Cudla – cantor bisericesc.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 39, 1876 p. 32, 1907 p. 159, 138