Țărani și „Țărani”

Umblă zilele astea pe Facebook unul din acele „memes”, cunoscute sub pronunția românească meme-uri, cu un conținut neobișnuit dar care prinde atât de bine la public, încât devine viral. Marea majoritate a utilizatorilor au adoptat acum meme-ul cu „Și eu sunt țăran”. Ideea este de fapt reabilitarea acestui concept care, în limba română recentă, a câștigat conotații negative. Cu tot respectul pentru țăranul original și de poveste, oricât de țărani ne-am declara cu toții pe Facebook, n-avem cum să închidem ochii și să refuzăm să vedem atributele peiorative care însoțesc astăzi noțiunea de țăran. El nu doar că există, ci ne și sufocă, nu ne lasă să trăim. De astfel de personaje e plin târgul: se dau orășeni, se descurcă, au prins și cheag pentru că fac afaceri. Ajunși prin cine știe ce împrejurări la oraș, au o șiretenie care îi ajută să prospere, să parvină. Apoi, încep să se extindă și încearcă să se impună. N-au respect pentru comunitate, n-au respect față de vecini, că nu-s de-ai lor, nu vorbesc aceeași limbă. Este și cazul proprietarilor Școlii de șoferi al cărei sediu este nefericit amplasat la intersecția străzilor Mirăuți cu Tudor Ștefanelli. Nefericit pentru vecini, evident, căci pentru afacere o fi bine. O dată la două săptămâni școala cu pricina este asaltată de zeci, poate sute de șoferi care dau examen de atestare. Și nu degeaba șoferii și-au câștigat un renume. Vin toți cu mașina și vor toți să parcheze sub ușa imobilului în care au treabă. Acolo e vorba de nici o sută de metri de stradă pe care cetățenii rezidenți ar trebui să poată circula și parca propriile mașini. Unde mai pui că e o stradă de pământ. Dar, ți-ai găsit! De fiecare dată, cu regularitate, hoarda de șoferi atestați blochează strada. Proprietarul afacerii, răspunzător direct de o civilizată relație cu vecinii, n-are însă nici cea mai mică jenă și nu face nimic pentru a le sugera clienților săi măcar să parcheze în altă parte. Iar când spun „blochează” e chiar parcare în mijlocul drumului, dacă e să dau ca exemplu o întâmplare recentă, din urmă cu câteva zile. Unul dintre clienții acestei școli, de meserie șofer profesionist, a parcat pe singurul loc rămas liber, carosabilul, și dus a fost în sala de examen. Nici solicitarea către proprietar, nici cu frumosul și nici cu urâtul, nimic n-a fost suficient ca țăranul să vină să-și mute mașina. Dimpotrivă, îndrăzneala de-a solicita și de a cere socoteală proprietarilor pentru periodica debandadă s-a lăsat cu zeflemea din partea colaboratorilor școlii și cu dat afară „că deranjăm examenul”. Examenul pe care-l trecea șoferul cu pricina. După minute bune, cu atestatul probabil luat, s-a prezentat nonșalant la autoturism și a plecat. Așa cum a venit, ca un țăran. Dar nu el e de vină, căci răspunzător de toată tărășenia este afaceristul atestator pe care nu-l interesează decât prosperitatea afacerii, iar câtă vreme încasările vin de la șoferi și nu de la vecini, cei dintâi vor avea mereu prioritate. Și nici măcar proprietarul nu e cel care ar trebui să ia atitudine din datorie, ci Poliția Rutieră, de altfel partener al acestei afaceri. Logica spune că orice atestat de conducere pe drumurile publice, orice carnet de șofer trece pe la Poliția Rutieră. Ca urmare, implicați oricum în chestiune, oamenii legii ar trebui să-și facă treaba până la capăt pentru că ordinea publică și respectarea legii sunt apanajul instituției la care lucrează. Onor!