De 17 ani cântă împreună, adună diplome și trofee naționale, încântă săli pline de oameni, fără ca ei să poată vedea că lumea îi aplaudă, îi apreciază.
Este vorba de componenții tarafului filialei Suceava a Asociației Nevăzătorilor, care „văd” cu sufletul, iar bucuria lor cea mai mare este atunci când sunt lăsați să cânte pe o scenă.
Recent ei s-au întors de la Bistrița, unde au obținut un premiu al III-lea, la secțiunea taraf, și tot un premiu al III-lea pentru evoluția acordeonistului nevăzător Marcel Dafin.
Învățătorul nevăzătorilor
Doi violoniști (Romică Iosub, Constantin Gagiu), doi acordeoniști (Marcel Dafin, Petrică Moisa), un toboșar (Nicolae Bizom) sunt componenții tarafului nevăzătorilor suceveni.
Ei sunt îndrumați de instructorul/învățător Vasile Bădeliță, care cântă la trișcă și fluier. Acesta ne-a povestit că a început colaborarea cu instrumentiștii nevăzători în anul 1991, la propunerea referentului cultural-sportiv Vasile Hrișcă (Filiala Suceava a Asociației Nevăzătorilor).
Vasile Bădeliță este învățător la Centrul Școlar Suceava. Deși s-a născut la Rădăuți, a copilărit la Horodnic de Jos, unde s-a născut marele instrumentist Silvestru Lungoci.
„Pe lângă faptul că a fost un interpret deosebit, a fost și un mentor, un profesor excepțional, care a lăsat demni urmași. Silvestru Lungoci a fost un foarte bun culegător de folclor. Din repertoriul lui rămân nemuritoare doinele, baladele, bătrâneștile, țărăneștile”, ne-a povestit învățătorul nevăzătorilor.
Vasile Bădeliță are mai multe colaborări cu ansambluri artistice din județ, încercând să ducă folclorul românesc mai departe.
Chiar dacă nu a studiat în mod deosebit vreun instrument popular, din anul II de liceu (Pedagogic) a început să cânte la trișcă și fluier, instrumente de care nu s-a mai despărțit.
A fost o provocare pentru el să preia frâele tarafului nevăzătorilor, explicând: „chiar dacă acești oameni nu văd, au alte simțuri foarte dezvoltate și pot fi foarte buni instrumentiști”.
Autodidacți
Repertoriul cu care se prezintă în spectacole instrumentiștii nevăzători este exclusiv din zona Bucovinei. Cei mai mulți dintre ei știu să cânte la instrumente muzicale încă din copilărie.
Taraful are în componență cinci instrumentiști, dar în spectacole sunt însoțiți și de două soliste vocale.
Sunt cunoscuți peste tot în țară (mai ales că, în ultimii ani, cu excepția anului 2007, au fost pe prima poziție la concursurile naționale, la secțiunea tarafuri).
Deși nu au un salariu, fac totul din plăcere, pentru muzica populară din Bucovina. Unii dintre instrumentiști, cum este Petrică Moisa, a prins dragul de a cânta la acordeon de la tatăl său.
Constantin Gagiu este un violonist foarte talentat, care a fost angajat și a cântat peste 30 de ani în orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” Suceava.
Romică Iosub, celălalt violonist, a urmat Școala specială pentru nevăzători de la Târgu Frumos, după care a continuat cursurile Grupului Școlar Special din București. În timpul studiilor a învățat primele acorduri la vioară.
„Văd” cu inima
Finica Popa, una dintre solistele vocale, este din Broșteni și s-a născut oarbă. A crescut doar cu mama sa, tatăl ei decedând când ea era copil.
Dumnezeu, spune ea, i-a dat acest dar minunat, vocea, cu care poate să sensibilizeze orice inimă. Este îndrăgostită de muzica populară interpretată de Mina Pâslaru.
Cunoscând alfabetul Braille (alfabet cu semnele în relief pentru nevăzători), Finica a citit și memorat foarte multe versuri din folclorul românesc.
A ascultat și multe casete cu muzică populară, devenind, în timp, o elevă silitoare, care poate să transmită multă emoție celor din jur.
Chiar dacă nu se poate descurca singură, având mereu nevoie de un însoțitor (de fiecare dată când urcă pe scenă) femeia uită de handicap și cântă fără cusur, în aplauzele spectatorilor.
Cealaltă solistă, Elena David interpretează piese de muzică populară, dar și romanțe.
Cele două interprete au urmat școli speciale pentru nevăzători, însă talentul pentru cântat este din naștere. După cum ne-au precizat, ele pot să vadă cu inima, pot să simtă emoția celor din jur fără vedere.
Cu haine de împrumut
La fel ca toate activitățile pe care le desfășoară nevăzătorii din Suceava (concursuri sportive, spectacole la date speciale), nici „cântările” tarafului nu sunt susținute financiar de cineva anume, de un sponsor. Susținerea vine doar din cotizația nevăzătorilor înscriși la filiala suceveană a Asociației Nevăzătorilor din România.
Chiar dacă au succes, instrumentiștii nevăzători nu au instrumente muzicale performante. Acestea aparțin filialei și sunt destul de vechi.
Nici costume populare pentru a se prezenta pe scenă nu au. De cele mai multe ori, pentru a participa la un spectacol, nevăzătorii împrumută costume populare de la Centrul de Creație Suceava.
Gheorghe Baran, președintele Asociației Nevăzătorilor Filiala Suceava, ne-a spus că „faptul că nu avem costume populare este o problemă, la fel ca și lipsa unor sponsori, dar încercăm să ne descurcăm. Și instrumentele muzicale sunt vechi. Cotizația pe an este de 70 de lei de membru, iar din acești bani încercăm să susținem toate acțiunile culturale, sportive, deplasările tarafului în țară. De cele mai multe ori, le acoperim doar cheltuielile cu transportul și masa. Arareori le mai dăm și ceva bănuți după spectacol”.
Pentru că sunt instrumentiști buni, nevăzătorii din taraful sucevean pot rivaliza cu ansambluri cunoscute din țară, dar au nevoie de sprijin financiar pentru a face performanță.
