Violențele de la Galați mi-au activat neliniști vechi. Punând cap la cap întâmplări accidentale, fără corectura unei legături logice între ele, extragi concluzia deloc măgulitoare că suntem un popor coleric, dispus la violențe și apucat de istericale. Scenele fotbalistice nu de pe gazon, ci din tribune și stradă, anexe ale competiției sportive, arată adesea niște indivizi iute dispuși să dea cu ranga. Zilnic, spitalele de urgență, cele câteva pe care le avem în București și în țară, adună sub formă de rămășițe și încearcă, adesea fără succes, să coasă la loc indivizi care s-au făcut bucăți unul pe celălalt, din pricini ridicole.
Iute vărsătoriu de sânge era și marele și slăvitul domn Ștefan cel Mare, încercuit acum de creionul bisericesc în grădina proprie cu sfinți. Ștefan nu mai e doar Cel Mare, ci și Cel Sfânt. Sfințenia se trage pesemne de la construirea de biserici, mai puțin din meritele de asceză. Domnul nu s-a sfiit să-și belească niște boieri neascultători și să salte din așternut neveste care îi erau pe plac. De altfel, zecile de odrasle răspândite prin toată Moldova stau mărturie despre neînfrânările domnului, hotărât să-și facă armata din propriile vlăstare.
Domnul nostru de azi Traian Băsescu are pesemne și el sânge voievodal. Destule fapte ale domniei sale vorbesc despre nesăbuință. Cei care îl știu de aproape pot depune mărturie că domnul nostru de azi când își iese din pepeni își amenință adversarul, nu cu arabescul subtil al unei idei, ci cu un „cap în gură”. Îți dau un cap în gură dacă te mai prind că iscălești nu știu ce, urla primarul general Traian Băsescu la adjunctul său din acea vreme, Orban. Literatura de closet a dialogurilor politice din ultimele zile, poreclite consultări, indică maidanul și mahalaua.
Dar să mă întorc la revolta muncitorimii din Galați, supărată pe indianul-englez Mittal, de profesie miliardar. Salariații, care câștigă lunar circa 200 de euro, sunt nemulțumiți. Au pesemne dreptate. Dacă ai și copii e greu să-ți întreții familia cu acești bani. Combinatul merge din plin. De ce nu cresc mai vârtos lefurile? Înseamnă că patronul e hapsân. În concluzie, temperamentul muncitorimii s-a pus în lucrare, în dauna ferestrelor și tencuielii clădirii administrative. Directorul a primit în birou o delegație de revoltați care i-a depus pe masă nu o jalbă, ci ușa capitonată a încăperii.
Mi-am exprimat în scris nemulțumirea față de ce se întâmplă la Galați, mai ales în privința accidentelor de muncă. Într-un interval relativ scurt au fost contabilizate parcă 26 de decese, un adevărat măcel. Dispreț pentru muncitor, am scris eu. Reprezentanții conducerii spun însă că prea mulți salariați vin beți la lucru, iar deprinderile muncii socialiste n-au sucombat. Adevărul e pesemne la mijloc.
Oricum, violențele de la Galați nu se susțin. Sindicatul trebuie să aibă mai întâi știința dialogului și negocierii. Japonezii au descoperit greva, care le poartă numele. Muncitorul își anexează o banderolă de grevist la mână și în timp ce liderii sindicali negociază, el își vede de lucru.
