Țara lui 1-0

Așadar, Dinamo 1-0, CFR 1-0, Oțelul 1-0, Steaua 1-0. Dacă nu aveau meci între ele, Vasluiul și Rapidul băteau și ele tot cu 1-0. Cum să interpretăm asta, suntem mai italieni decât italienii? Avem un campionat echilibrat? Au obosit echipele din fruntea clasamentului pe final de sezon? Pentru unele ar mai fi de înțeles, dar tocmai alea care ar trebui să fie odihnite abia bat cu câte un fluier de ajutor de la arbitri. Iar Steaua a scăpat de egalare fiindcă băiatul ăla cu șutul la el, Dâlbea, are țintă și tărie, dar nu imprimă efect. Nici la biliard n-ar avea prea mult succes fără această caracteristică. Una peste alta, a ieșit bine pentru Steaua. La opt puncte se pot face planuri pentru primăvară, doar că socoteala de la gura sobei nu-i tot aia cu cea de pe teren. Acum câțiva ani, tot eșafodajul calculelor s-a prăbușit încă din februarie, la primul meci Steaua luând bătaie la Iași (a fost ultima dată când și-a dat autogol Bănel!). La anul o să înceapă la Mioveni și o să aibă și avantajul unor meciuri în picioare, dubla cu olandezii de la Twente Enschede. Dar apropo de tragerea la sorți pentru șaisprezecimile Europa League, n-am înțeles de unde atâta optimism. Twente a fost și este echipă de podium în campionatul Olandei, ceea ce Steaua aspiră în campionatul României. Cu totul altă mâncare de pește, veți fi și dumneavoastră de acord. În Europa League, Twente s-a calificat câștigându-și detașat grupa, dar și Steaua s-a calificat entuziasmant, nu? Dacă aruncăm o privire și mai înapoi, către începutul sezonului, observăm că Twente a eliminat fără emoții un FC Vaslui în formație completă. Iar alde Gigi Becali își cere deja scuze că trebuie să-i bată pe Schalke în turul următor! Ca să nu fie constrâns la un astfel de gest pentru binefăcătorii săi, propun să se califice mai departe cei de la Plzen, astfel încât Steaua să vadă deja sferturile. Păi de-aici cât mai e până la iarba verde de acasă, adică de pe Arena Națională, doi pași! Câteodată e așa simplu fotbalul ăsta…